Georgia: Capul de afiș din sud

Harta statului Georgia, cu cele 159 de județe ale sale. Sursă: https://raogk.org/counties/georgia/

Acum patru ani, Joe Biden reușea marea surpriză și se impunea în stat cu o marjă extrem de strânsă de doar 0,2%. În ciuda faptului că democratul avea un avans mic, de doar un procent în sondajele dinaintea votului, a fost un triumf neașteptat, având în vedere că în multe alte state, precum în cele din „rust belt”, măsurătorile s-au dovedit a fi total lipsite de acuratețe. În Georgia, a existat cea mai mare precizie în cercetările sociologice față cu rezultatul final. Inclusiv în comparație cu vecinele Florida și Carolina de Nord. Biden conducea cu o diferență și mai mare în sondajele destinate celor două, dar le-a pierdut, spre deosebire de „statul piersicilor” (porecla Georgiei). Scenariul nu prea fusese anticipat, întrucât Georgia era cel mai de „dreapta” dintre cele trei, dar, culmea, a fost singurul care a ajuns să voteze cu candidatul stângii. A avut loc atunci o repoziționare importantă. Florida, care era considerat cel mai „albastru” la acel moment (fiind și cel mai important „swing state” timp de câteva cicluri electorale) devenea locul unde republicanii stăteau cel mai bine. Iar, în statul vecin de la nord, opusul se întâmpla. Era prima dată după 1992 când Georgia era „albastră”, iar Florida și Carolina de Nord „roșii”.

Un stat în continuă creștere

„The Peach State” s-a asemănat de-a lungul istoriei cu vecinele sale din „deep south” (sudul profund al Americii). Am scris mai multe despre această regiune într-un articol precedent (https://www.internationalaffairsromania.com/post/sun-belt-istoricul-%C8%99i-povestea-unei-regiuni-aparte), despre povestea arealului și cum s-a dezvoltat de-a lungul anilor. Puteți citi mai multe acolo, voi relua doar ideile principale. Pe scurt, zona se baza economic pe producția de bumbac, astfel că sclavia era o constantă până la războiul civil, când secesioniștii din sud au pierdut și au fost nevoiți să renunțe la practica odioasă. Fostele state din „Confederație” au rămas însă profund rasiste și segregarea a persistat încă un secol, în timp ce economia și așa subdezvoltată, a stagnat. În 1964, odată cu intrarea în vigoare a „civil rights act”, legislație ce la acorda drepturi suplimentare celor de culoare și interzicea segregarea și alte forme de discriminare, a avut loc o schimbare de paradigmă în privința opțiunilor electorale. Democrații erau cei care dominau în mod tradițional regiunea, însă noua lege fusese inițiativă lor, iar republicanii au speculat situația și i-au curtat pe cei care se opuneau ei și avea loc ceea ce s-a numit „The Southern Strategy”. GOP (porecla Partidului Republican) a reușit cu succes să devină partidul dominant în sud, folosind tactica respectivă. Ba mai mult, ademenirea sudiștilor le-a permis republicanilor să câștige de fiecare dată electoratul alb la nivelul prezidențialelor din 1964 încoace.

Multe state din „deep south” au rămas până astăzi în urmă la mai mulți parametri, precum sărăcia, infrastructura, șomajul sau PIB-ul per capita. Nu și Georgia. După cel de-al doilea război mondial, era în continuare preponderent agrară. Încet dar sigur, a început să se dezvolte, pe măsură ce a îmbrățișat tranziția către industria de servicii, o trăsătura a multor economii moderne și dezvoltate. Schimbarea a început în anii '70. Deja în 1990, situația se îmbunătățise așa de mult încât Atlanta, centrul economic și capitala Georgiei, a fost selectată pentru a găzdui jocurile olimpice de vară în 1996. Atlanta a devenit și o locație râvnită de industria televiziunii și cinematografică. În 2008, s-a adoptat o lege care le oferă producătorilor o scutire a 20% taxelor, dacă investesc mai mult de jumătate de milion de dolari pe film. Cunoscute emisiuni precum „NBA Inside”, cel mai vizionat „TV show” sportiv din SUA, se filmează la Atlanta, unde este și unul dintre cele două sedii CNN.

Zona care a cunoscut cea mai spectaculoasă dezvoltare a fost suburbia Atlantei. În fiecare stat analizat a tot reapărut ideea și conceptul suburbiilor. Mediul suburban a fost timp de multe decenii și rămâne chiar și în prezent, o formă de manifestare a „visului american”. Pentru nenumărate familii de peste ocean, dorința lor este de a avea o casă cu curte (așa cum vedem în filmele americane, cu o peluză în fața casei, deseori fără gard), într-o zonă liniștită și curată. Localitățile limitrofe marilor orașe sunt deseori locul perfect pentru un astfel de așezământ, ideea fiind să nu fie nici locuințele prea departe de oraș, unde se află majoritatea joburilor și școlilor.

Zona metropolitană a Atlantei. Sursă: https://atlantaregional.org/about-arc/about-the-atlanta-region/

Orașul Atlanta în sine are o populației de peste 510.000 de oameni, conform estimărilor din 2023. Dar, dacă se ia în considerare zona metropolitană, adică respectivele 11 județe din imaginea de mai sus, trăiesc acolo 5,2 de oameni, fiind în primele zece din SUA ca număr de locuitori. Vorbim despre aproape jumătate din populația întregului stat (11 milioane în total). După Pennsylvania, Georgia este al doilea stat ca număr de votanți și are 16 delegați în „colegiul electoral”, cu trei mai puțin decât primul. Deci, miza este foarte mare aici și tocmai de aceea a fost așa de importantă victoria stângii aici în 2020, iar nemulțumirea lui Trump atât de mare. Fostul președinte l-a sunat pe Brad Raffensperger, secretarul de stat al Georgiei, pentru ca funcționarul să „îi facă rost de 11.780 de voturi”, cât îi mai trebuia ca sa întoarcă rezultatul; întâmplarea a fost folosită împotriva lui Trump în a doua „procedură de impeachment” (suspendare din funcția de președinte) și ulterior a devenit subiectul unei anchete penale.

În stânga, harta  electorală a statului în 2012, iar în dreapta cea din 2020. Încercuită în galben, zona metropolitană a Atlantei. Coridorul în verde este alcătuit din județe cu o un procentaj mare de populație afro-americană. Sursă: https://map.jacksonjude.com/

Mitt Romney, ultimul republican tradițional care a candidat pentru președinție, câștiga Georgia în 2012 cu 7,8%, o marjă confortabilă. În 2016, Trump se impunea cu 5%, pentru ca apoi să piardă „la mustață” în 2020. În mare măsură, traiectoria statului s-a datorat tendințelor electorale din Atlanta metropolitană. Cele mai bune exemple sunt județele Gwinnett (990,897 de locuitori, numărul doi ca populație în stat), Cobb (781.646 de locuitori, al treilea în același top) și Henry (260,754 de oameni, numărul nouă). Toate exemplele se încadrează perfect în categoria de suburbii, descrisă mai devreme. În estul Atlantei, Gwinnett era adjudecat de Romney cu mai mult de nouă procente. Opt ani mai târziu, Biden triumfa cu 18%, o schimbare imensă și esențială în economia rezultatului la nivelul statului, mai ales dacă luam în calcul și populația mare din Gwinnett. Tot în 2012, conservatorii câștigau Cobb, în vestul Atlantei, cu aproape 12,5%. Peste opt ani, democrații au avut o marjă confortabilă de 14 procente. Nu în ultimul rând, și în sud, în județul „Henry”, Romney a avut o marjă mică, de 3,3%. Dar, actualul președinte a obținut peste 20 de procente aici față de contracandidat, acum patru ani. Și în restul județelor Atlantei, aceeași poveste, inclusiv în cele câștigate de Trump. Marjele sale peste tot au fost cu 20%, 25% mai mici decât cele ale actualului senatorului de Utah.

Bineînțeles că dacă tot s-a făcut referință la suburbii, trebuie punctată încă o dată „hemoragia” republicană din era Trump. Populismul său și discursul plin de amenințări îi sperie, în mod sinceri, pe alegătorii înstăriți și moderați ai comunităților amintite. Magnatul a fost de altfel și primul republican care a pierdut electoratul alb, absolvent universitar din 1956 încoace, de când se face un astfel de exit-poll. Este unul dintre cele mai des întâlnite profiluri de alegător din suburbii, drept urmare nu e de mirare că existe o scădere simultană în cele două categorii sociologice, în mod tradițional republicane. Totodată, în Augusta, Columbus, Macon sau Savannah (și în suburbiile lor), celelalte orașe mai mari ale Georgiei (mult mai mici decât Atlanta, totuși) democrații au reușit să capteze votanți și să-și crească baza de suporteri. Ce-i drept, nu s-au înregistrat în acești opt ani creșteri spectaculoase, de genul celei din Atlanta, dar suficient cât să transforme Georgia într-o cursă competitivă, decisă de câteva zecimi de procent.

Trump domină votul rural

Conform datelor ultimului recensământ, un sfert din populația Georgia trăiește în mediul rural. Așa cum a fost punctat într-un articol anterior (https://www.internationalaffairsromania.com/post/michigan-cel-mai-albastru-dintre-swing-states), viață la țară în sud este foarte diferită de cea din „rust belt”. Georgia este „redneck country” (termen oarecum peiorativ, folosit pentru a-i descrie pe țăranii din fostele state confederate, aparent oameni mai rudimentari; redneck vine de la faptul că pielea de pe ceafă li se înroșește de la soare), patria agrarilor din SUA. Gândiți-vă la povestirile lui Mark Twain, „Aventurile lui Huckleberry Finn”, se aseamănă multe elemente din roman, în special cele culturale, cu Georgia.   

Din anii '60, de când au adoptat „strategia sudistă”, republicanii au dominat votul rural în statele de sub linia de demarcație „Mason-Dixon”, inclusiv în Georgia. Chiar și așa, Trump a luat o proporție și mai mare a votului de la țară decât predecesorii săi Mitt Romney, John McCain sau George W. Bush. Pe de o parte, mesajul său naționalist a facilitat reușita, alături și de capacitatea fostului președinte de a le vorbi oamenilor simplu, pe un limbaj mai apropiat lor. Tot legat de abordarea sa, atitudinea sa anti-imigraționistă cu siguranță i-a prins bine cu acest segment, fiind vorba de o populație partizană unei gândiri xenofobe, la care ideologia nativistă a lui Trump a „prins” bine. Și accentul său pe politici „America First”, paleoconservatoare, de genul implementării tarifelor pe diverse bunuri importate este tot din aceeași cheie. Desigur, fermierii au văzut și un potențial economic dacă s-ar implementa o astfel de măsură, întrucât ei cred că s-ar crea mai mult spațiu pentru marfa lor pe piața internă.

În imaginea de mai sus, există un coridor între liniile verzi desenate pe hartă. Aceea e o zonă cu județe populate predominant de afro-americani, un bastion al Partidul Democrat, în ciuda faptului că are un caracter preponderent rural. Însă, așa cum am spus și în articole precedente, votul rural devine din ce în ce mai „roșu”. Inclusiv spațiul descris, denumit de unii specialiști „black belt”, (adică „centura neagră”, de la faptul că este locuită preponderent de oameni de culoare), nu face excepție. Este un areal unde au existat multe plantații în trecut. Afro-americanii din zilele noastre care își au originea de acolo, sunt de urmașii foștilor sclavi. Se poate vedea în ultima imagine, faptul că pe partea dreaptă, cea cu rezultatele din 2020, există mai mult roșu în zona pomenită, decât în 2012. Dacă ați observat asta înainte să citiți ce am scris, să știți că nu v-ați înșelați. Populația respectivă, deși persecutată sever în trecut de albi, chiar și în prezent, are o gândire conservatoare, rămâne tradiționalistă. Biserica joacă un rol important în viețile lor. Vorbim de biserici de confesiune protestantă, în principal baptiste. Este foarte posibil să vedeți în filme secvențe de la bisericii asemănătoare, considerate ale „negrilor”, unde se cântă într-un mod foarte diferit de ceea ce suntem noi obișnuiți în Europa. Odată cu „îmbrățișarea” unei ideologii din ce în ce mai progresiste, democrații și-au alienat diverse segmente ale populației, inclusiv votanții tocmai amintiți, care în mod istoric, erau unii dintre cei mai fideli lor. Trump, care cel puțin retoric, se prezintă drept un apărător al „creștinătății”, a ademenit o parte din segmentul electoral, folosindu-se și de promisiunile sale, precum tarife pe importuri, combaterea inflației etcetera. Rămâne de văzut și în ce măsură va reuși Trump să îi convingă și pe cei de culoare din Atlanta, un grup cu care a obținut un scor foarte mic în 2020. Spre deosebire de cei din coridor, în metropolă nu există atât de mult conservatorism social. E posibil ca republicanul să fie perceput mai bine în 2024. Datorită mesajului pe aspectele economice, ceea ce ar putea să îl ajute să fie mai popular în rândul lor, fapt ce ar putea fi decisiv.

Sondajele arată o cursă strânsă, cu un ușor avantaj pentru „The Donald”

De ziua ei, Kamala Harris a fost în Georgia, unde a ținut un miting la o biserică frecventată în special de afro-americani. Apropo de ceea ce tocmai ați citit, se pare că și campania lui Harris își dă seama de importanța votanților tocmai descriși. Georgia este un stat unde o treime din populație își are rădăcinile în Africa, iar doar jumătate din georgieni sunt albi, non-hispanici. În ultimele decenii, grupurile minoritare au fost „fundația” electoratului democrat, ele au stat la baza multor victorii. Inclusiv în Georgia, în 2020, la prezidențiale și senatoriale, iar apoi și în 2022, tot la senat, prezența mare a negrilor a fost esențială pentru a izbuti. Anul acesta, stânga încearcă să repete rețeta ultimelor succese. Ei mizează și pe faptul că Harris este pe jumătate jamaicană, de pe partea tatălui.

La fel cum a fost punctat în precedentul articol (https://www.internationalaffairsromania.com/post/wisconsin-r%C4%83scrucea-de-drumuri-%C3%AEntre-farm-belt-%C8%99i-rust-belt), o parte a strategiei democrate este și de a-i convinge pe anumiți conservatori, nemulțumiți de stilul lui Trump, să voteze cu ei. În Georgia, Geoff Duncan, fost vice-guvernator al GOP, joacă un rol activ în campania Harris. El a fost inclusiv invitat să vorbească pe scenă la convenția democraților, în august. Mai ales în suburbii, tabăra Harris speră că există suficient astfel de electorat care, dacă ar fi convins, ar putea înclina balanța spre victoria ei, în statul care a fost cel mai strâns în 2020. De altfel, în 2022, deși au pierdut la senat, republicanii, prin Brian Kemp, au câștigat totuși din primul tur (la alegerile pentru senat și cele pentru funcții în statul Georgia, se folosește sistemul de vot implementat și la prezidențiale în România, este o excepție pentru cursele interne de peste ocean) alegerile pentru guvernator. Kemp a avut o marjă confortabilă, de 7,5%. Guvernatorul a reușit cu succes să se prezinte drept moderat, fiind ajutat și de conflictul pe care l-a avut cu Trump, în urma nemulțumirii fostului președinte legat de faptul că nu a făcut destul să îl ajută să întoarcă înfrângerea suferită cu Biden. În vară s-a reaprins conflictul, însă tabăra GOP a reușit în culise să îl potolească pe candidatul la „Casa Albă”, fiind conștienți de importanța sprijinului guvernatorului, dar mai ales a electoratului său cu veleități moderate. Așadar, există o pătură în Georgia, pe care democrații o râvnesc și care iată, poate fi decisivă. Ea l-a ales și pe Kemp în 2022, dar la senat pe Raphael Warnock, democratul care l-a învins pe Hershel Walker, republicanul considerat „MAGA”.  O parte din acest grup de alegători s-a regăsit la alegerile primare republicane în dreptul votanților Nikki Haley, care a avut un scor de aproape 15%, deși se retrăsese din cursă.

Donald Trump speră ca statul să revină la matca sa de dreapta, fiind încurajat de faptul că a condus în sondajele din „peach state” din ultimele luni. Cât încă era Joe Biden în cursă, new-yorkezul avea un avans consistent, părea foarte clar a fi favoritul. Când vârstnicul președinte s-a retras, Kamala Harris a reușit să reducă diferența, dar majoritatea măsurătorilor încă îl arată pe republican în frunte. 538, platforma lui Nate Silver, unul dintre cei mai renumiți specialiști în sondaje, spune că Trump este în frunte cu 1,6%. Silver are o metodă care constă în combinarea mediile tuturor sondajelor și folosind rezultatul drept indicator. Va fi esențială rețeaua celor două campanii în zilele rămase până pe 5 noiembrie. Într-o cursă așa de strânsă, s-ar putea ca un astfel de factor să facă diferența.