Carolina de Nord: „Swing state-ul” peren

Harta statului Carolina de Nord. Sursă: https://www.mapsofindia.com/world-map/usa/north-carolina/

Alegerile din 2008 au zguduit scena politică din America. Barack Obama devenea primul președinte de culoare al Statelor Unite. Deși a câștigat doar 28 de state, alături de capitala Washington DC și al doilea district din Nebraska (puteți afla mai multe despre cele două state care își împart votul în „colegiul electoral” diferit de restul în clipul: https://www.youtube.com/watch?v=DUyn8I2sRac), democratul lua 365 din cei 538 de delegați desemnați statelor, asta după ce obținea cu aproape zece milioane de voturi în plus decât John McCain. Obama a reușit atunci multe performanțe, care azi par de domeniul imposibilului pentru un candidat prezidențial al partidului său. Spre exemplu, a câștigat Indiana, a fost foarte aproape să ia și Missouri la „mustață” (un stat care azi votează cu Trump și republicanii cu o marjă de peste 15%), sau a dominat în „rust belt”, unde azi democrații se chinuie să câștige cele trei state Pennsylvania, Michigan și Wisconsin, pe care în 2008 le adjudecau pe toate cu mai bine de 10%. Ei bine, o mare surpriză atunci, care a schimbat dinamica și ale cărei reverberații se simt și azi, a fost victoria, ce-i drept cu o diferență de doar 0,33% în Carolina de Nord. Grație celor 15 delegați din „colegiul electoral” (16 în 2024, dată fiind continua creștere a populației înregistrată și la ultimul referendum), formațiunea de stânga le „sufla” voturi importante republicanilor, care de atunci, la fiecare alegeri importante, fie că vorbim de prezidențiale, la senat, sau pentru funcția de guvernator, au avut mult de „tras” pentru a izbuti în statul de pe malul Atlanticului. În 2004, deși candidatul vice-prezidențial al lui John Kerry a fost senatorul John R. Edwards, care reprezenta chiar acest stat în „Congres”, George W. Bush triumfa cu o marjă de 12,4%. Orice speranță a democraților de a fi competitivi în Carolina și în alte state din sud a fost spulberată atunci de republicani, care obțineau cea mai convingătoare victorie în regiunea respectivă din secolul XXI. Patru ani mai târziu, așa cum spuneam, Obama reușea totuși să întoarcă soarta și începea să coloreze din nou în albastru spațiul fostei confederații.

De cinci cicluri electorale prezidențiale, Carolina de Nord este foarte strânsă

Din 2008 încoace, statul este mereu câștigat de către un candidat pentru funcția cea mai înaltă cu o marjă mai mică de 5% (barieră psihologică folosită de specialiștii de peste ocean pentru a caracteriza competitivitatea unei curse). De aceea este și considerat „swing state”. 2008 se întâmplă să fie și ultima dată când gruparea Kamalei Harris a câștigat alegeri federale (adică la prezidențiale sau la senat) aici. E drept, atât în 2016, cât și în 2020, Roy Cooper, liberalul, a fost ales guvernator. Dar, dinamica unei campanii și specificul cursei pentru guvernator sunt total diferite față de cele două amintite. După „dușul rece”, iată că totuși GOP s-a regrupat și a reușit cu succes în acești 16 ani să fie în frunte. Le-a trecut totuși „glonțul pe la ureche” în 2020. Atunci, Joe Biden conducea în majoritatea sondajelor. La fel și Cal Cunningham, candidatul democrat la senat, dar ambii aveau să piardă, oarecum neașteptat. Culmea, democrații au câștigat atunci Georgia, unde nu stăteau așa de bine în măsurători, dar au „clacat” în statul vecin de la nord (puteți citi mai multe despre Georgia, inclusiv traiectoria recentă a acesteia în comparație cu Carolina de Nord în această analiză: https://www.internationalaffairsromania.com/post/georgia-capul-de-afi%C8%99-din-sud).

Republicanii au reușit aici ceva ce în alte două state, considerate cândva „swing states”, n-au putut. Carolina de Nord, Virginia (statul vecin de la nord, cu care se aseamănă în mai multe privințe) și Colorado au votat toate pentru candidații republicani între anii 1980 și 2004, cu excepția lui Colorado în 1992. Din 2008, ultimele două au mers cu stânga de fiecare dată, în timp ce primul mai mult GOP, cum spuneam adineaori. Există câteva trăsături comune între ele, de exemplu creșterea spectaculoasă a populației fiecăruia, în special în suburbii. Pe Virginia și Carolina de Nord le leagă enorm de multe, precum istoria lor dar și trecutul lor secesionist, respectiv segregaționist. Ele practic au trecut în barca republicană după ce partidul a adoptat „strategia sudistă” (puteți citi mai multe aici: https://www.internationalaffairsromania.com/post/sun-belt-istoricul-%C8%99i-povestea-unei-regiuni-aparte). În esență, nativii celor trei state erau preponderent conservatori și încă mai sunt. Dar, nou-veniții, cei care s-au mutat acolo pentru oportunitățile economice ale marilor orașe (Denver în Colorado, Charlotte și Raleigh-Durham în Carolina de Nord, suburbiile Washington DC în nordul Virginiei) au avut un profil preponderent democrat. Reiterez ideea din articolele precedente (le puteți vedea aici: https://www.internationalaffairsromania.com/all-news): dacă ne referim mai ales la era „Trump” a Partidului Republican, alegătorii din suburbii, mai înstăriți și cu o orientare politică moderată, au evitat să pună ștampila pe această formațiune, fiind speriați de populismul predominant în noua ideologie a dreptei Americane.

Trump domină electoratul rural

Date fiind cele spuse, părea inevitabil în ochii specialiștilor ca soarta Carolinei de Nord să o urmeze pe a Virginiei și a lui Colorado, anume să devină stat albastru. Marea diferență, care le-a permis republicanilor să compenseze pierderile suferite în mediul suburban și să mențină statul mov (expresie folosită pentru a arată că este competitiv, movul fiind o combinație între roșu și albastru) a fost maximizarea votului în micile orașe și mediul rural. Carolina de Nord are o treime din populație care trăiește la țară, mai mult decât în celelalte două (un sfert în Virginia și doar 13% în Colorado).

Hartă cu județele rurale, suburbane și urbane. Sursă: https://www.northcarolinahealthnews.org/2023/05/19/disparate-issues-shape-rural-health-in-nc/

Harta electorală, în stânga , 2012. În dreapta, 2020. Zonele încercuite în galben sunt județele rurale cu o proporție mare a populației cu origini afro-americane. Sursă: https://map.jacksonjude.com/

Carolina de Nord este parte a „bible belt” („coridul bibliei” ar fi cea mai potrivită traducere în română), o regiune de state cu o proporție a populației credincioase peste media țării. Conform unui studiu de la „Pew Research Center”, în statul sudist două treimi din adulți se consideră drept „persoane foarte religioase”. Mediul rural inevitabil este mult mai conservator, la fel ca în multe locuri pe pământ. Curente ideologice de tipul anti-avort sau anti-LGBT rămân foarte puternice în acest areal, în ciuda faptului că la nivel național, traiectoria este diferită. Republicanii, odată cu adoptarea „strategiei sudiste” au devenit foarte dependenți de votanții evangheliști, care sunt majoritari în state precum Carolina de Nord. Pentru Trump, rămâne o provocare să-și calibreze mesajul astfel încât să-i țină motivați și mulțumiți pe neo-protestanți, dar să nu-și alieneze prea mult electoratul moderat la nivel național. În 2024, Melania, soția, a fost folosită tocmai pentru a da o față „mai umană” campaniei prezidențiale și pentru a livra mesajul „pro-choice”, anume în favoarea dreptului de avort.

Pe fondul polarizării din ce în ce mai considerabile din SUA, fiefurile republicane au devenit și mai conservatoare, iar cele democrate, viceversa, mai liberale. Se observă și în graficele de mai sus, în județele rurale din est, centru și vest, fostul președinte a reușit să le „înroșească” și mai mult în 2020, în comparație cu 2012, atunci când a candidat Mitt Romney, ultimul republican „tradițional” care să fie nominalizat pentru prezidențiale din partea GOP. Acesta din urmă, ce-i drept, a avut probleme cu alegătorii creștini după evanghelie, dată fiind apartenența lui la Biserica lui Isus Hristos a Sfinților din Zilele de Urmă, adică la mormoni. Totuși, a izbutit să obțină suficient din vot astfel încât să recâștige statul în 2012 cu două procente în fața lui Obama.

Donald Trump, în mod surprinzător, a reușit să înregistreze progrese considerabile inclusiv în județele rurale cu o populație afro-americană semnificativă. 22% din populația statului este de etnie africană, o bună parte situându-se în regiunile colorate cu galben, pe harta de mai sus. Acestea au fost și încă rămân fiefuri democrate, dar într-o cursă așa de strânsă, contează și diferența cu care îți adjudeci astfel de votanți. Așa cum scriam în analiza despre Georgia, este totuși un segment tradiționalist, iar faptul că formațiunea lui Biden a „îmbrățișat progresismul”, prin vocea unora precum Bernie Sanders, Alexandria Ocasio-Cortez sau Ilhan Omar inevitabil a alungat o parte a respectivei populații, asta în ciuda faptului că nu de puține ori, republicanii au fost acuzați că „flirtează” cu ideologii rasiste, promovate de albii naționaliști (de genul Nick Fuentes, sau „influencerul” româno-american Costin Alamariu).

Candidatul republican totodată promite introducerea în masă a tarifelor pe bunurile importate, ceva ce a implementat parțial și în primul mandat. Fermierii sunt una din categoriile profesionale cele mai dornice de a vedea o astfel de politică aplicată, întrucât le-ar permite lor să beneficieze de spațiul liber din comerț, lăsat de produsele din exterior ce nu ar mai ajunge pe piața americană, din cauza taxelor mari. În general, sondajele indică faptul că Trump o domină pe Harris în sondaje pe tema economiei. Vice-președinta poartă povara imaginii proaste a actualei administrații, bântuită de inflație mare o bună parte a ultimilor ani. Oricât de mult ar încerca Harris să se distanțeze de Biden, în special pe politicile economice, nu reușește suficient, ceea ce este un mare handicap pentru ea. Este și unul din motivele pentru care ea riscă să piardă și mai mulți votanți tradițional democrați, precum negrii rurali din Carolina de Nord.

La fel ca în alte zone, democrații se bazează pe marile centre urbane

Carolina de Nord, statul unde a crescut și trăiește și în prezent unul dintre cei mai sportivi din toate timpurile, Michael Jordan, este unul dintre cele care are parte de cele mai mari creșteri ale populației din întreaga țară. Înmulțirea se resimte cel mai bine în orașe. Raleigh este al doilea oraș din SUA, la acest capitol, în timp ce Charlotte a înregistrat al 11-lea cel mai mare spor din America. Sunt trei zone metropolitane care formează „coloană vertabrală” a Carolinei. Charlotte este cea mai mare dintre ele, cu o populație de peste 2,4 milioane, constituită din orașul omonim și suburbiile aferente, în sudul statului. A doua este „The Triangle”, (sau „the research triangle”, adică triunghiul cercetării, datorită numărului mare de universități de acolo), situată în centru și numită așa după orașele ce compun: Raleigh (capitala statului și al doilea oraș cu aproape 490 de mii de locuitori), Durham (al patrulea în topul populației cu 300 de mii) și Chapel Hill (mult mai mic cu doar 60 de mii de oameni). Triunghiul are în total, cu suburbiile celor trei orașe, 2,1 milioane de locuitori. Un pic mai la vest, este „The Piedmont Triad” (adică „triada piemontului”) cu aproape 1,6 milione de persoane care trăiesc acolo, din care fac parte orașele Greensboro (populație de 304 de mii), Winston-Salem (al cincilea din stat ca mărime cu 254 de mii) și High Point (numărul nouă în top cu aproape 120 de mii), plus localitățile adiacente lor.

În comparație cu vecinii de la sud, se observă că în Carolina de Nord populația urbană este dispersată în trei centre mari, cu alte câteva centre mijlocii, de genul Fayetteville, sau Wilmington. În Georgia, este doar o singură mare metropolă, Atlanta, plus alte orașe medii, precum Augusta, Columbus, sau Savannah. Așadar, deși are o populație un pic mic mai mică, de 10,4 milioane, față de cele 11 milioane ale Georgiei, „swing state-ul” din nord necesită o abordare mai sofisticată, care să țintească toate trei mari centre. Ideea este valabilă în special pentru democrați, care se hrănesc electoral din votul urban. Totuși, este o strategie importantă și pentru republicani, întrucât au nevoie de o prestație cât mai bună în suburbiile acestora.

Trump, care s-a impus la limită acum patru ani, cu doar 1,7% are nevoie să își limiteze proporțiile pierderilor din suburban, acolo unde scade de la an la an. Da, și aici în Carolina de Nord este aceeași poveste ca și în celelalte state, când e vorba de acest segment. Un exemplu concret este județul Cabarrus, la nord-vest de Mecklenburg (unde se află Charlotte). Față de marja lui Romney, de plus 20 de procente, „The Donald” a scăzut la plus 9,4. Putem merge chiar și mai înapoi în timp, când George W. Bush câștiga atât județele Mecklenburg, Wake (acolo e și Raleigh) și Guilford (Greensboro). La ultimele alegeri, Biden s-a impus în toate cu diferențe de peste 23 de procente. Democrații au avut foarte mult de câștigat în zonele moderate, cu mulți absolvenți universitari per capita, în special odată cu repoziționarea republicanilor pe ideile populiste ale liderului lor. Rămâne valabil și ceea ce spuneam la începutul articolului, anume că locuitorii care migrează din alte state, sunt preponderent susținători ai partidului actualului președinte.

Repet un clișeu, adevărat totuși: este o cursă strânsă

Tabăra republicană a părut mereu că are un avantaj în Carolina de Nord, ciclul acesta electoral. După retragerea lui Joe Biden și intrarea Kamalei Harris, sondajele au arătat o echilibrare a cursei. Democrații au sperat că le dau lovitura de grație republicanilor cu dezvăluirile despre Mark Robinson, candidatul pentru funcția de guvernator, alegeri care au loc tot pe 5 noiembrie. Robinson se pare că a comentat pe internet, acum mai mulți ani, că se consideră a fi un „nazist negru” și că „sclavia nu a fost rea”, ba chiar a zis că „și-ar dori să revină, căci ar vrea și el câțiva sclavi”. Afirmațiile sale vin după ce în trecut a făcut remarci misogine și antisemite. Donald Trump a declarat de mai multe ori despre Robinson, care în prezent este vice-guvernatorul statului, că îl apreciază. Tabăra albastră își dorea ca cifrele din măsurători ale lui Trump să scadă semnificativ, așa cum a pățit vice-guvernatorul. Totuși, scandalul nu l-a afectat prea mult pe candidatul la prezidențiale. Consilierii și strategii fostului președinte au avut grijă ca omul lor să nu mai apară pe scenă sau în reclame alături de controversatul Robinson. Nici Trump nu l-a mai menționat în discursuri deloc.

Vârsta medie a populației Carolinei de Nord este mai mică decât media națională. Liberalii cred că dacă tinerii ies în număr mare la vot, vor avea șanse reale de câștig și aici. Frank Luntz, unul din cei mai buni analiști politici și sociologi de peste ocean, a declarat că se așteaptă ca democrații să câștige votul în rândul lor cu o marjă istoric de mare. Problema pe care o vedea el este dacă prezența lor la vot va fi suficientă pentru a o trage peste linia de sosire pe Harris, dat fiind rata mare de absenteism din alți ani. Momentan, Project 538 al lui Nate Silver, care folosește metoda agregării sondajelor, îl arată pe republican în față, conducând în acest „swing state” cu un singur procent. Carolina de Nord, alături de Georgia și de Arizona par a fi statele unde Trump stă cele mai bine. De altfel, ele trei sunt și singurele care în ultimele decenii au votat preponderent cu dreapta, celelalte patru fiind predominant de stânga.