Midterms: O introducere la bătălia pentru Congresul american

Statele Unite se află în plină campanie electorală, alegerile generale urmând să aibă loc pe 3 noiembrie 2026. De-a lungul timpului, astfel de scrutine au ajuns să fie denumite generic drept „midterms”, întrucât au loc la jumătatea mandatului președintelui în funcție, de regulă.

Anul acesta, cetățenii sunt chemați la urne pentru a determina toți cei 435 de aleși din Camera Reprezentanților, 35 dintre cei 100 de senatori și 36 dintre cei 50 de guvernatori. Separat, vor exista și referendumuri locale la nivel de stat sau municipiu, dar și alegeri pentru diverse funcții locale, sau în cadrul statului.

Cele două mari partide, democrații și republicanii, au încheiat la începutul lunii septembrie alegerile pentru stabilirea diverșilor candidați. Acum, s-a intrat în linie dreaptă cu campania, iar nenumărate dezbateri electorale vor avea loc în săptămânile viitoare.

Semnificație

În ultimele decenii, comentatorii politici au catalogat deseori „midterms” drept un referendum la adresa președintelui, asta deși acesta nu se află propriu-zis pe buletinul de vot. Pe baza acestei idei, s-a format o regulă generală cum că partidul care deține controlul Casei Albe pierde mandate în Congres. Au fost însă și excepții.

Grafic cu numărul de mandate pierdute sau câștigate de partidul președintelui în funcție la alegerile „midterms”, în funcție de camera Congresului. În roșu, președinții republicani, iar în albastru, cei democrați. Sursă: https://www.statista.com/chart/15723/the-neat-seat-loss-gain-by-the-presidents-party-in-the-midterm-elections/?srsltid=AfmBOooSZuEA9q5GPmh1HgntjTTTOgO3xMDWzRQQJw0GJjllckribWxS

Una dintre acestea vine chiar din primul mandat al lui Donald Trump, atunci când republicani au câștigate două mandate în plus la Senat, deși au pierdut 41 la Camera Reprezentanților. Și în timpul lui Joe Biden, democrații o obținut un mandat în plus la Senat. De obicei, pentru ca partidul președintelui să obțină fotolii în plus, mai ales la nivelul ambelor camelor, este nevoie de un eveniment excepțional, așa cum a fost atentatul de pe 11 septembrie 2001, care i-a „purtat” spre victorie pe republicanii lui George W. Bush în 2002.

Este important de a observa și marja victoriilor opoziției, mai exact numărul de mandate în plus câștigate de fiecare formațiune. Adesea, aceasta este corelată cu cota de popularitate a președinte. De aici, de fapt, vine și una din marile mize, dincolo de controlul aripii legislative. Anume, „midterms” pot reprezenta un indicator pentru preferințele electoratului cu doi ani înaintea următoarelor alegeri prezidențiale. Astfel, partidele își vor regla strategia pe baza rezultatelor respective.

Totodată, este foarte important de punctat că în ultimii ani au avut loc mai multe schimbări, atât la nivelul votanților, cât și legat de obiectivele partidelor. Pe fondul polarizării tot mai mari a scenei politice, devine tot mai greu pentru un partid să câștige mandate într-un stat unde cealaltă formațiune domină politic.

Camera reprezentanților

Rezultatele alegerilor pentru Camera Reprezentanților din 2024. Cu roșu, circumscripțiile câștigate de republicani, iar cu albastru, cele ale democraților. Sursă: https://commons.wikimedia.org/wiki/File:2024_US_House_Election_Results_by_Margin.svg

Numărul de mandate în Camera Reprezentanților alocate pentru fiecare stat. Sursă: https://www.britannica.com/topic/United-States-House-of-Representatives-Seats-by-State-1787120

Alegerile pentru camera inferioară a Congresului au loc din doi în doi, pentru toate cele 435 de mandate. Ele sunt organizate fie simultan cu prezidențialele, fie în anii de „midterms”.

După votul din 2024, republicanii au câștigat atunci cu cea mai mică majoritate din ultimul secol în Camera Reprezentanților, 220 de aleși față de cei 215 ai democraților. Asta a reprezentat deseori un impediment în actuala legislatură, partidul de dreapta nereușind să treacă anumite proiecte din cauză marjei foarte mici de manevră, precum legea bugetului de anul trecut, sau diverse propuneri de limitare a cheltuielilor.

Tocmai fiindcă toate mandatele sunt puse la bătaie, probabilitatea ca opoziția democrată să câștige majoritatea în noiembrie 2026 este mai mare decât la Senat. Formațiunea de stânga conduce în sondajele pentru votul popular la Camera Reprezentanților cu mai multe procente, de la 5%, până la 12%, în funcție de măsurători.

Desigur, nu votul popular propriu zis este cel care determină distribuția mandatelor. În fiecare dintre cele 435 de circumscripții se organizează un scrutin uninominal majoritar dintr-un singur tur, prin care cetățenii își aleg reprezentantul.

În ultimii ani, s-a accentuat fenomenul de „gerrymandering”. Mai exact, ambele partide, în statele unde au majoritate în Congresul local, au redesenat hărțile circumscripțiilor în așa fel încât să poată câștiga mai multe mandate Camera Reprezentanților. Problema este când ponderea acestor mandate este substanțial diferită de cea a votului popular.

Această atribuție de desenare a hărții electorale le revine statelor, conform Constituției, dar ele trebuie să respecte anumite reguli, stabilite de Congres, sau de deciziile Curții Supreme. Totuși, în ultimii ani a existat o toleranță mai mare pentru „gerrymandering”, inclusiv din partea Curții Supreme.

Tocmai fiindcă hărțile au fost redesenate astfel, numărul de mandate care și-ar putea schimba partidul este mai mic decât înainte, fiecare formațiune consolidându-și astfel cât mai multe circumscripții.

Așadar, în condițiile în care există mai puține curse competitive la nivelul Camerei, asta înseamnă că în ciuda unei victorii mari la nivel de vot popular pentru un partid, sunt șanse mult mai mici să aibă loc o răsturnare de majoritate spectaculoasă, precum cea din 2010 (republicanii au câștigat 63 de noi mandate), sau din 2018 (democrații au obținut 43 de mandate noi).

Astfel, în următorii ani se preconizează majorități mult mai strânse, precum este cea actuală. Efectul, se vede deja: partidelor le va fi mai greu să își treacă propriile inițiative.

Senat

Hartă cu statele unde vor fi alegeri la Senat în noiembrie, cu pronosticul Fox News pe baza sondajelor de până acum. Cu roșu închis, statele unde republicani au un avans considerabil, iar cu roșu deschis, unde au un avans mai mic. Cu albastru închis, statele unde democrați stau foarte bine, iar cu bleu, cele unde au un avans mic. Cu bej, statele unde sondajele arată o cursă strânsă între cele două partide. Cu gri, statele unde nu sunt alegeri în 2026. Sursă: https://www.270towin.com/2026-senate-election/fox-news-2026-senate-power-rankings

În camera superioară a Congresului, fiecare stat beneficiază de doi aleși, fiind 100 în total. O dată la doi ani, se organizează un scrutin pentru aproximativ o treime din mandate, durata acestora fiind de șase ani. Scrutinul se ține fie simultan cu prezidențialele, fie la „midterms”, așa cum e anul acesta.

Actualmente, grupa a doua de senatori este cea pentru care se organizează alegeri anul acesta, grupa a treia fiind peste doi ani, grupa întâi peste patru ani, și așa mai departe.

Una din marile diferențe față de alegerile pentru Camera Reprezentanților este că există un candidat pentru întregul stat, nefiind împărțit în mai multe circumscripții. Drept consecință, campania pentru un mandat de senator este cu undeva de la opt până zece ori mai scumpă decât cea pentru un mandat în camera inferioară.

La ultimele alegeri, republicani au câștigat mai multe mandate noi și au ajuns să aibă o majoritate de 53 la 47. Pentru ca democrații să revină la control, ei vor trebui să câștige patru fotolii noi. Atunci când există o egalitate la un vot în Senat, vicepreședintele în funcție are dreptul unui vot decisiv, înclinând astfel balanța.

Dintre cele 35 de state unde sunt alegeri în 2026, există mai multe unde sondajele prezintă o cursă strânsă. Aceste state sunt cele care vor determina viitoarea majoritate de la Senat.

În afara faptului că trebuie să câștige patru mandate deținute de republicani, democrații trebuie să își apere și ei câteva state. Este vorba mai ales de Georgia și Michigan, unde Donald Trump s-a impus acum doi ani la prezidențiale. De asemenea, în New Hampshire, se vede în măsurători o ascensiune a candidatului republican, democrații fiind astfel nevoiți să fie atenți și a nu pierde această cursă.

Cele mai vulnerabile state cu senatori republicani de la aceste alegeri sunt Maine și Carolina de Nord. În Maine, democrații sunt partidul care domină, de regulă, alegerile, dar veterana republicană Susan Collins a reușit de mai multe ori să impună „contra curentului” în acest stat, ea fiind mai moderată decât colegii ei de partid.

Cât despre Carolina de Nord, democrații au câștigat aici ultima dată o cursă la Senat în 2008, când entuziasmul din jurul lui Barack Obama i-a ajutat și pe restul candidaților de stânga de atunci. Dintre statele deținute în prezent de republicani pe care democrații speră să le câștige în 2026, acesta este cel unde formațiunea din opoziție stă cel mai bine în măsurători.

Pentru a ajunge la 51 de mandate, democrații mai trebuie să triumfe în două alte state, asta dacă se impun în toate cele cinci pomenite în paragrafele anterioare. Cele mai accesibile sunt Ohio (unde Trump a câștigat cu 11% acum doi ani), Texas, Alaska și Iowa (în cele trei din urmă, președintele s-a impus cu 13% acum doi ani). Republicanii au început să aloce tot mai multe resurse și bani în aceste patru state, înțelegând cât e de important să le apere.

Alegerile de guvernatori

Hartă cu statele unde vor fi alegeri la Senat în noiembrie, cu media sondajelor de până acum. Cu roșu închis, statele unde republicani au un avans considerabil, iar cu roșu deschis, unde au un avans mai mic. Cu albastru închis, statele unde democrați stau foarte bine, iar cu bleu, cele unde au un avans mic. Cu bej, statele unde sondajele arată o cursă strânsă între cele două partide. Cu gri, statele unde nu sunt alegeri în 2026. Sursă: https://www.270towin.com/2026-governor-election/

Separat de votul pentru Congres, cetățenii din 36 de state sunt chemați la urne să își aleagă guvernatorul. În timp ce unele state organizează un scrutin o dată la doi ani, precum New Hampshire și Vermont, majoritatea o fac o dată la patru, în anii când au loc „midterms”.

În 2026, cele mai disputate curse sunt în Georgia, Ohio, Iowa și Nevada, dintre cele care au guvernator republican în prezent, dar și Wisconsin, Michigan și Arizona, dintre cele care au guvernator democrat.

Întrucât ele nu sunt alegeri pentru Congres, problemele locale ocupă un rol mult mai mare în mintea alegătorilor. Astfel, se întâmpla mai des să existe rezultate atipice decât la Senat. Mai exact, este vorba despre victoria unui candidat din partea formațiunii care nu domină statul respectiv la nivelul alegerilor prezidențiale.

De-a lungul istoriei, anumiți guvernatori s-au remarcat nu doar pe plan statal, ci și pe plan național. Unii dintre foștii președinți (precum George W. Bush, Ronald Reagan, Jimmy Carter) au fost guvernatori înainte, funcția propulsându-i în cariera politică. Deseori, cota lor de popularitate este mai mare decât cea a senatorilor, tocmai fiindcă sunt percepuți mai apropiați de comunitatea pe care o reprezintă.

Aceasta a fost o introducere la „midterms”. În săptămânile următoare, vor urma mai multe articole în care vor fi analizate cursele importante, ce vor determina viitoarea majoritate.