Rust Belt: Bătălia crucială

Zona încercuită este denumită „rust belt”

Timp de multe decenii, Statele Unite au fost țara cu cea mai mare producție industrială din lume și chiar și în zilele noastre rămâne pe locul 2, deși a fost depășită de China acum mai bine de un deceniu. Epicentrul fabricilor americane era în zona de „midwest”, care s-ar traduce în română aproximativ „occidentul mijlociu”. Era vorba despre acele state din primele valurile de expansiune, care s-au alăturat Americii în primele decenii după ce SUA, formată din cele 13 state inițiale de pe coasta Atlanticului, a învins Marea Britanie în războiul revoluționar. Printre aceste state se numără Ohio, Michigan, Indiana, Wisconsin și Illinois care alături de alte state fondatoare precum New York (vorbim aici de tot statul, nu doar orașul) sau Pennsylvania au format nucleul dur, inima industriei americane. De altfel, ele se pot regăsi imaginea de mai sus, fiind cele încercuite.

Pe măsură ce SUA a făcut tranziția de la o economie preponderent bazată pe manufacturare, la una în care industria serviciilor să aibă o pondere mult mai mare, fabricile au avut de suferit mult. Aspectul acesta, alături de implementarea acordului de liber schimb între SUA, Canada și Mexic (denumit NAFTA), a produs schimbări majore în America. Odată cu NAFTA, foarte multe companii americane și-au mutat producția în Mexic, deoarece costul era mai mic acolo, iar datorită faptului că tarifele fuseseră eliminate, sau scăzute considerabil, puteau importa și vinde marfa în Statele Unite, în timp ce scoteau un profit mai mare. În felul acesta, s-au pierdut foarte multe joburi în SUA, în special locuri de muncă din întreprinderi.

O zonă care a fost afectată în mod disproporționat a fost „midwestul”, unde s-a întâmplat exact fenomenul descris. Drept urmare, uzinele care duduiau pe vremuri, au ajuns să ruginească, astfel s-a născut denumirea de „rust belt”, tradusă ad-litteram „centura ruginii”. O adaptare mai potrivită ar termenului, cel puțin așa cum este folosit peste ocean, este de „coridor al ruginii”. Denumirea este una dintr-un grup folosit de analiști politici și sociologi, alături de alte porecle pentru diverse regiuni din State, cum ar fi „farm belt” (o serie de state unde agricultura are un rol important, precum Minnesota, Iowa, Wisconsin, ambele Dakote sau Nebraska), „bible belt” (statele din sudul și estul țării, unde ponderea populației religioase este peste medie), sau „sun belt” (zona de sud, unde vremea este mult mai caldă și însorită), care de altfel conține și ea mai multe „swing states” și va fi analizată într-un alt articol.

   Sursă: https://www.britannica.com/place/Rust-Belt

După cum se vede în imagini, anumite interpretări ale zonei „rust belt” cuprind și statele cu industria minieră. Când vorbim despre minerit în SUA, trebuie spus că politicile ecologiste și trendul de a combate sursele poluării și încălzirii globale au avut un mare impact. Odată cu tranziția spre alte surse de energie decât cărbunele, state precum Tennessee, Kentucky, Virginia de Vest și Pennsylvania au înregistrat rate ale șomajului în creștere, deoarece minerii și-au pierdut locul de muncă. O poveste asemănătoare cu ceea a lucrătorilor din fabrici, tocmai de aceea este încadrată și zona cu ocne în „coridorul rugiinii” situându-se și în arealul zonei industriale din „midwest”.

În deceniile trecute, statele din „rust belt” votau preponderent cu democrații. Ba chiar, celebrul „blue wall”, adică „zidul albastru” sau „barajul albastru” trecea pe aici, fiind vorba de o zonă care era colorată cu albastru pe harta electorală, aceasta fiind culoarea democraților. Pe măsură ce șomajul a crescut, iar nivelul de trai a scăzut, evident că a existat multă nemulțumire. Aceasta s-a manifestat prin dezamăgirea față de formațiunea la putere, care era Partidul Democrat în legislaturile locale (fiecare stat are un congres al său, adică un parlament) și în fotoliile de guvernator. Cu atât mai mult, faptul că la nivel național democrații au susținut politicile verzi, sau acordul NAFTA a amplificat supărarea. De altfel, sentimentele negative pot fi cuantificate și prin depopularea acestei regiuni, care este de departe cea mai suferindă din toate zonele țării, la acest capitol. În fiecare din ultimele decenii, după redistribuirea delegaților din colegiul electoral, pe baza recensământului, au existat constant state din „rust belt” care să iasă pe minus.  

Partidul republican, văzut în mod tradițional ca fiind un partid pro-business, corporatist a reușit să își schimbe imaginea odată cu ascensiunea lui Trump, care prin retorica sa populistă a devenit o opțiune fiabilă de vot pentru mulți alegători din această regiune. Spre exemplu, el a militat pentru renunțarea la NAFTA, ceea ce a și făcut, dar a semnat totuși un alt acord de liber schimb cu Mexic și Canada, numit USMCA, ușor diferit de cel inițial. Sau, a promis în campanie că va impune tarife pe diverse bunuri importate, lucru, care argumenta el, ar duce la o reînvigorare a industriei americane, deoarece multe companii nu ar mai ieși pe câștig dacă își  produc bunurile în străinătate și apoi le importă la acele tarife. Totodată, majoritatea statelor din arealul menționat au înregistrat o pondere a populației albe mai mare decât media națională, în afară Illinois și New York. Astfel, mesajul anti-imigraționist al lui Trump a rezonat mai bine decât în state cu o diversitate etnică mai mare. Este vorba despre o anxietate în rândul anumitor segmente ale populației albe, în special celor mai vulnerabili, că pe măsură ce vin mai mulți imigranți, descendenții europenilor vor ajunge minoritari în SUA. Așadar, a fost vorba și de o capitalizare a lui Trump a demografiei favorabile lui.    

În concret, dacă în 2008 Barack Obama, democratul, câștiga toate statele din „rust belt”, inclusiv fieful republican, Indiana, și astfel cimenta „barajul albastru”, în 2016 Trump câștiga peste tot, mai puțin în bastioanele democrate Illinois și New York.

De altfel, la acele alegeri din 2016, s-a schimbat paradigma în rândul preferințelor electorale. Michigan, Wisconsin și Pennsylvania au fost câștigate de Donald Trump atunci, Hillary Clinton fiind favorită, lucru văzut și în sondajele vremii, care nu s-au confirmat după numărarea voturilor. La ultimele șase alegeri, cele trei state votaseră cu stânga, adică pentru democrați, deși fuseseră ani, precum 2004, când scorul fusese strâns. În analizele specialiștilor, ele erau considerate oarecum state mov (o altă denumire pentru „swing states”, vine de la faptul că roșu, culoarea republicanilor, cu albastru, a democraților, dau mov când sunt combinate), dar nu erau chiar pe muchie de cuțit, cum erau Ohio sau Iowa în regiunea aceasta. Totuși, republicanii au produs surpriza atunci, iar începând din 2016, cele trei au devenit printre cele mai contestate state din toată țara. Și în 2020, democrații le-au recâștigat, dar la limită, departe de scorurile din era Obama, sau Bill Clinton. Anul acesta, are din nou loc o bătălie aprigă pentru câștigarea lor, se pompează zeci de milioane de dolari în campanii de către ambele tabere pentru câștigarea lor. E foarte interesant că din 1992, la prezidențiale, cele trei state au votat toate la fel, adică pentru același candidat. Rămâne de văzut dacă se va repeta scenariul anul acesta.

Spre deosebire de cele patru „swing states” din sud, anume Carolina de Nord, Georgia, Arizona și Nevada, statele din „rust belt” sunt mai favorabile democraților. Kamala Harris stă mai bine în sondaje în Pennsylvania, Michigan și Wisconsin decât în „sun belt”. Iar inclusiv Joe Biden insista până în ultimul moment dinaintea retragerii că el va câștiga alegerile prezidențiale triumfând în cele trei state, chiar dacă avea să piardă în celelalte patru.

Menționam mai devreme Ohio și Iowa, care de la debutul acestui secol erau considerate cele mai apropiate „swing states”, alături de Florida. Ohio era catalogat chiar drept un „bellwether state”, adică un „stat talangă”. Ce înseamnă asta? Ei bine, termenul în engleză se referă la oaia din față a turmei, care are la gât o talangă și astfel dă direcția întregii turme, care se ia după zgomot. Este practic o denumire folosită pentru „trendsetter”, anume restul copiază ce face acela. Din 1964 până în 2016, Ohio a votat de fiecare dată cu candidatul câștigător. Tocmai din acest motiv primise și distincția de stat „bellwether”. Ei bine, în 2020, s-a stricat tradiția când statul a votat cu candidatul pierzător, adică Trump.

Până în 2016, Ohio și Iowa erau două state foarte disputate, iar cu siguranța erau „cele mai mov” din „rust belt”. Când republicanul Donald Trump s-a impus prima dată, nu doar că a câștigat, ci a făcut-o într-o manieră clară, la aproape zece procente. Exact cum spuneam, a fost vorba de o schimbare a paradigmei. Cu alegerile din 2020, când Trump le-a câștigat din nou, tot cu marjă confortabilă, de peste 8 procente, cele două în prezent nici măcar nu mai sunt considerate „swing states”. Deci, în „rust belt” nu doar că Trump a transformat Michigan, Wisconsin și Pennsylvania în veritabile „battleground states” (o altă frază folosită, care aceeași semnificație), devenind acuma statele pe care se direcționează atenția, dar a și reușit să transforme statele care erau mov în state roșii, o adevărată schimbare! Cât despre Indiana, unde acum un deceniu democrații sperau să își croiască un drum spre victorie, e aproape imposibil în prezent. Iar în Kentucky și Tennessee, în măsura în care pot fi considerate „swing states”, nici măcar atât.

Rămâne de văzut în ce măsură vor reuși democrații să recâștige din baza de votanți pe care au pierdut-o în regiune. De notat că au mizat în campania aceasta foarte mult pe un mesaj de sprijinire a sindicatelor, fiind vorba de electoratul lor tradițional, care o parte a migrat la republicani. Nu în ultimul rând, suburbiile marilor orașe Philadelphia (Pennsylvania), Milwaukee (Wisconsin) sau Detroit (Michigan) vor juca un rol crucial. Ele au electorat înstărit față de restul statelor lor. Votanți care totodată sunt și mai moderați, mulți dintre ei fiind independenți sau indeciși. Se spune că în acest segment, al suburbiilor din Pennsylvania, Michigan și Wisconsin s-au câștigat ultimele două alegeri și inclusiv anul acesta, aici ar fi cheia.