Zona Arctică: Care este miza marilor puteri, ce impact are asupra României?

Spărgătorul de gheață „RSV Nuyina” al Australiei, construit la șantierul naval Damen Galați. Steagul României este arborat în această imagine la mijloc, alături de cel olandez și australian. Nava a fost descrisă de australieni drept „cel mai avansat” spărgător de gheață al lumii. Sursă: https://www.antarctica.gov.au/antarctic-operations/travel-and-logistics/ships/nuyina/building-an-icebreaker/

În ultimii ani, regiunea Arcticii a căpătat o importanță strategic tot mai mare pe scena internațională și nu este vorba doar despre declarații „pompoase”. La momentul când a fost audiat de Senatul american pentru a fi confirmat la șefia Departamentului de Stat, Marco Rubio a confirmat că Arctică devine o zonă „critică” pentru SUA.

În ultimul, Statele Unite într-adevăr nu au rămas pasive în această regiune. Au existat presiuni imense asupra Danemarcei pentru cedarea Groenlandei, care momentan s-au mai temperat, dar riscă oricând să reapară.

Foarte important, SUA și Finlanda au semnat în octombrie 2025 un acord în valoare de șase miliarde de dolari, nordicii urmând să construiască 11 spărgătoare de gheață pentru americani în următorul deceniu. Ulterior, în noiembrie, cele două țări au reconfirmat alături de Canada angajamentul asumat cu un an înainte, Icebreaker Collaboration Effort, prin care se afirma dorința de a colabora pentru a dezvolta noi astfel de nave.

Spărgătoarele de gheață sunt esențiale pentru a putea proiecta „putere” în Arctică, ele având rolul de a curăța căile navigabile atât pentru vapoarele comerciale, cât și cele militare.

Regiunea Polului Nord s-a încălzit de patru ori mai repede în medie decât restul plantei în ultimele decenii și gheața se topește tot mai mult, existând unele estimări științifice cum că deja din vara lui 2027 vom avea prima zi fără gheață în Oceanul Arctic.

Chiar și așa, spărgătoarele de gheață vor rămâne de mare relevanță, întrucât iarna apele vor îngheța în continuare, iar primăvara și toamna există pericolul banchizelor care pot lovi navele, asemănător Titanicului.

Având în vedere toate acestea, trebuie precizat că Rusia are un avantaj la capitolul spărgătoarelor de gheață, Moscova „mișcându-se” mai rapid decât SUA și aliații occidentali după terminarea Războiului Rece în a-și revitaliza flota și a redeschide baze militare închise în anii 90.

În măsura în care poate fi considerat credibil ce spune Vladimir Putin, acesta a afirmat pe 23 ianuarie anul acesta că țara sa dispune de 34 de spărgătoare gheață care funcționează pe bază de diesel, alături de alte opt alimentate de sisteme cu propulsie nucleară (se spune că acestea pot funcționa 70 de ani fără oprire) și încă două aflate în proces de construire.

China s-a „autodefinit” drept un „stat aproape Arctic”, reflectând ambiția sa de a fi prezentă în regiune, în ciuda faptului că nu deține teritorii acolo. Beijingul are în prezent cinci spărgătoare de gheață, cel mai nou fiind recepționat în decembrie 2024. Ele au fost văzute navigând vara trecută în apropierea coastei Alaskăi, într-o manevră ostentativă care i-a nemulțumit pe americani.

Totodată, Moscova și Beijing au agreat în 2024 să construiască împreună alte cinci spărgătoare de gheață, reflectând parteneriatul dintre cele două state care se extinde inclusiv în Arctică.

După încheierea Războiului Rece, Statele Unite și-a casat o parte a flotei de spărgătoare de gheață, rămânând în prezent doar cu două nave, dintre care una e de dimensiuni mari, potrivite pentru apele înghețate ale apelor nordului.

Printre beneficiile aderării Finlandei la NATO, care cu siguranță a contat enorm pentru SUA în încurajarea puterii de la Helsinki să facă pasul respectiv, a fost acela că a fost cooptată țara care proiectează 80% din spărgătoarele de gheață pe planetă, respectiv produce 60% dintre ele. Așa cum a fost menționat, deja au existat parteneriate cu americanii în această direcție.

La nivelul aliaților NATO, Canada are cea mai mare flotă de spărgătoare de gheață, cu 18 nave, însă există informații că aceasta este și cea mai învechită dintre ele, guvernele de la Ottawa neconsiderând-o prioritară în ultimele decenii.

Finlanda are și ea opt nave și Suedia cinci, însă cele două țări nu au țărm direct spele apele Arctice, ci la Marea Baltică. Norvegia are un singur spărgător de gheață, întrucât apa de pe țărmurile continentale ale țării nu îngheață, iar acesta e suficient pentru a asigura calea către Insula Svalbard, aflată mai la nord. La fel ca Danemarca, țara tinde mai degrabă să se bazeze pe nave mai mici, capabile să reziste la gheață, nu pe spărgătoare de gheață în sensul clasic.

Așadar, Statele Unite și aliații occidentali nu se află într-o poziție dominantă față de Rusia și China cu privire la spărgătoarele de gheață. Este clar că statele NATO este nevoie de a accelera demersurile pentru a recupera, afirmându-se chiar că e nevoie de zece pentru a recupera „handicapul” (https://www.reuters.com/graphics/ARCTIC-SECURITY/zgvobmblrpd/). Mizele sunt foarte mari!

Aspectul comercial

Utilizarea apelor arctice pentru navigația comercială are potențialul de a produce efecte asemănătoare pentru navigația mondială precum deschiderea Canalului Suez, sau a Canalului Panama.

„Pasajul de nord-est”, traseul de navigație care face legătura între Atlantic și Pacific, de-a lungul coastei nordice a Norvegiei și Rusiei este o rută cu 40% mai scurtă între Europa și Asia decât actualul traseu prin Canalul Suez, Strâmtoarea Bab-al-Mandab și Oceanul Indian. Există astfel potențialul de a scurta timpul de călătorie al navelor cu trei, poate chiar patru săptămâni.

China, cel mai mare exportator al lumii, care în 2025 a înregistrat un excedent comercial de 1,2 trilioane de dolari, este direct interesată de utilizarea Arcticii tocmai pentru a putea transporta mai repede marfa către Europa.

În toamna aceasta, China a trimis un cargobot, acompaniat de un spărgător de gheață, prin „Pasajul de nord-est” către portul britanic Felixstowe, acest transport fiind unul „pilot”, util pentru a experimenta și a acumula „cunoaștere” pentru viitor. Marele obiectiv al Beijingului este de a dezvolta pe viitor căi navigabile permanente prin Arctică spre marile porturi europene, precum cel menționat adineaori, sau Rotterdam și Hamburg. Bineînțeles, chinezii nu sunt singurii cu astfel de planuri.

O bună parte a „Pasajului de nord-est” trece prin apele teritoriale ale Rusiei. Aceasta porțiune este denumită „Calea Maritimă de Nord” și este întinsă de la arhipelagul Novaya Zemlya până la Strâmtoarea Bering. Ruta este consemnată în legislația rusească și beneficiază de un regim juridic special.

În contextul unui trafic naval crescut, Rusia are potențialul de a profita serios din punct de vedere economic, având posibilitatea de a taxa navele care tranzitează zona, sau care ancorează în porturile sale din regiune, mai ales dacă provin din țări „neprietenoase”.

Parteneriatul Moscovei cu Beijingul produce efecte inclusiv aici. Navele chinezești beneficiază de un regim privilegiat, lor fiindu-le permisă inclusiv navigarea prin ape rusești care în mod normal sunt închise pentru vasele străine. Având astfel de beneficii, China poate clar să ajungă să domine comerțul în „Pasajul de nord-est”.

Există și „Pasajul de nord-vest”, care face legătura între Atlantic și Pacific de-a lungul coastei nord-americane și arhipelagului canadian. Această rută este însă mai periculoasă de navigat și nu ar urma să beneficieze de un „boom” de trafic, deși este de patru ori mai scurtă decât „Pasajul de nord-est”.

Miza resurselor naturale

Dincolo de traficul comercial, miza economică poate chiar și mai importantă este cea a resurselor naturale. Pe parcursul crizei groenlandeze din ianuarie, Donald Trump afirma insistent că la mijloc este vorba despre siguranța națională a Statelor Unite. Mai exact, SUA ar avea nevoie de Groenlanda atât pentru a bloca navele rusești și chinezești care tranzitează regiunea, dar inclusiv pentru desfășurarea viitorului sistem de apărare anti-aeriană „Golden Dome”.

Cu toate acestea, s-a speculat masiv despre resursele naturale ale insulei și cum că ele ar fi de fapt motivul pentru care administrația de la Washington insistă pentru preluarea teritoriului.

Groenlanda se află pe locul opt în lume în ceea ce privește rezerve de metale rare dovedite. Totodată, acolo se regăsesc și petrol, gaze naturale, argint, uraniu, platină, cupru, sau fier.

În ciuda tuturor acestor bogății existente acolo, extracția acestora este foarte dificilă și necesită o muncă anevoioasă. Din cauza gheții care acoperă pământul, a vremii reci, dar și a naturii izolate a insulei, infrastructura minieră nu a fost dezvoltată corespunzător, fiind pur și simplu prea costisitor.

Tot legat de resurse naturale, trebuie notată abundența acestora de pe fundul apelor arctice. Se estimează că există bogății în valoare de 20 de miliarde de dolari în subsolurile submarine din regiune. Printre acestea se numără 13% din petrolul încă nedescoperit, împreună cu rezerve majore de aur, dar și 30% din gazul natural de pe pământ nedescoperit încă.

Și aici, Groenlanda revine nou în centrul atenției. Există o dispută diplomatică de mai mulți ani între Canada, Rusia și Danemarca cu privire la demarcarea fundul Oceanului Arctic în zona Polului Nord. Bineînțeles, dorința fiecăreia dintre aceste țări este de a câștiga cât mai din acea zonă, tocmai pentru a putea exploata aceste subsoluri cu bogății.

Pretențiile în această speță ale Danemarcei sunt fundamentate pe stăpânirea Groenlandei. Fără a deține insula, nu ar mai avea un argument legitim pentru a cere dreptul de a exploata respectivele subsoluri. Bineînțeles, dacă SUA ar dobândi ea Groenlanda, atunci ea ar fi cea care ar putea emite pretenții asupra zonei disputate.

De-a lungul timpului, extracția acestor resurse era considerată nefezabilă, din cauza calotei de gheață și a altor impedimente legate de vreme. Odată cu topirea stratului respectiv, dar și cu încălzirea temperaturii, acompaniate și de îmbunătățirea tehnologiei, exploatarea bogățiilor respective devine o posibilitate reală.

Și care este impactul pentru România?

La o primă vedere, distanța României față de Arctică poate părea ca și cum ceea ce se întâmplă în regiunea respectiv nu este neapărat relevant pentru țară. Cu toate acestea, există mai multe aspecte care pot avea influență inclusiv pentru statul român.

O creștere a importanței strategice a Arcticii ar putea înseamnă inclusiv o posibilă scădere a presiunii în regiunea Mării Negre. În concret, dacă zona de nord ar deveni mult mai circulată de vapoare comerciale, respectiv Rusia s-ar apuca și să exploateze subsolurile submarine de acolo, atunci prezența ei militară de acolo va trebui să crească.

În prezent, Rusia are undeva la 32 de baze militare care funcționează permanent în Arctică, alături de aproximativ 475 de baze nepermanente și avanposturi militare.

Chiar și cu toată această infrastructura, pentru a-și putea proteja interesele, țara are nevoie să își crească numărul de nave militare în regiune. Drept consecință, este posibil ca alte mări, printre care și cea Neagră, să resimtă efectele, în sensul că s-ar putea reloca vase de război ale Kremlinului spre Arctică. Rusia are deja „Flota militară de nord” pe peninsula Kola, acolo unde sunt și submarine nucleară, ea urmând a fi întărită, în scenariul descris adineaori.

La ora actuala, Marea Neagră este de importanță strategică enormă pentru Rusia, gurile Donului fiind „poarta comercială către Moscova”, datorită „Sistemului celor cinci mări”, care leagă bazinul de apă cu capitala țării, inclusiv prin canale navigabile.  

Dacă va crește însă comerțul în Arctică, inclusiv pe fondul topirii gheții, atunci este posibil ca Rusia să dezvolte infrastructură asemănătoare și spre nord, fiind mai convenabil așa decât ca navele să bată drumul din Cercul Polar tocmai până în Marea Baltică, sau Marea Neagră.

De altfel, trebuie punctat că este în interesul României ca aliații din NATO să fie cei care exploatează cât mai mult din resursele din subsolurile submarine ale Arcticii. În mod evident, există beneficii financiare clare de pe urma acestora.

Rusia ar putea pe termen lung să aibă mult de câștigat de pe urma acelor bogății, care alături de potențiale venituri mai mari din taxe comerciale aplicate „Căii Maritime de Nord”, ar putea însemna câștiguri economice substanțiale pe termen mediu și lung. Așa cum se observă și în prezent, resursele naturale alimentează mașinăria de război a Kremlinului, asta pentru a putea înțelege spre ce aspecte s-ar putea îndrepta noile câștiguri pecuniare.

NATO a lansat anul acesta Operațiunea „Arctic Sentry”, menită a asigura o supraveghere sporită a Arcticii, alături de o prezență militară sporită. Astfel de inițiative sunt cele care pot asigura Alianței Nord-Atlantice o poziție cât mai bună în regiune, având și rolul de a „tăia din elanul” rivalilor. În mod evident, o cimentare alianței NATO este un lucru bun pentru România, care se bazează pe această structură pentru propria apărare.   

România, țară unde se construiesc spărgătoare de gheață

În toată această „vâltoare” a lumii legate de zona Arctică, țara aceasta are un avantaj care poate părea surprinzător la prima vedere. Este vorba despre faptul că de-a lungul anilor, în șantierele navale românești s-au construit diverse feluri de spărgătoare de gheață, destinate pentru state străine. Așadar, „know-how-ul” țării în acest domeniu este unul apreciat internațional, care poate fi valorificat în contextul actual.

Spărgătorul de gheață „de ultimă generație” al Australiei, „RSV Nuyina”, a fost construit între 2015 și 2021 la șantierul naval Damen de la Galați, fiind testat în Țările de Jos înainte de a fi recepționat de autoritățile de la Canberra.

La momentul inaugurării, australienii au descris nava drept „cel mai avansat” spărgător de gheață din lume, el fiind folosit în scopuri științifice în zona antarctică (în sudul planetei, Arctica fiind în nord). Alcătuit din 229 de secțiune diferite asamblate împreună ca un set de lego, vasul poate rezista la temperaturi ale aerului de până la -40 de grade Celsius și -10 grade Celsius ale apei.

O altă astfel de navă fabricată în România este „Le Commandant Charcot”. Primele etape ale procesului de construcție au fost executate la șantierul naval Vard de la Tulcea, nava fiind finalizată la șantierul Vard din Søviknes, Norvegia.

„Le Commandant Charcot” este descrisă a fi primul spărgător de gheață de „lux”, asigurând condiții de cinci stele pentru pasageri, capabil să tranziteze zona Arctică. Operat de francezii de la PONANT, nave funcționează pe baza unor motoare hibride electrice, alimentate de gaz natural lichefiat. Vasul este folosit pentru cercetări științifice, executând astfel de misiuni la Polul Nord, Arhipelagul Svalbard, sau nordul Groenlandei. Totodată, acesta este dotat cu cele mai noi tehnologii „verzi”.

Nu în ultimul rând, între 2010 și 2011, firma finlandeză Aker Arctic Technologies a construit la șantierul naval STX Europe de la Brăila cinci spărgătoare de gheață, clasa „Mangystau”, capabile să navigheze apele nu foarte adânci al Mării Caspice. Navele au fost făcute pentru Kazahstan, care dorea să le folosească pentru a exploatarea câmpurilor petroliere din bazinul de apă respectiv.

Calitatea acestora a fost bună, ceea ce a determinat Canada să cumpere nava „Mangystau-2” în 2021, de la Kazahstan. Ulterior, după lucrări de renovare și ajustare a acesteia, ea a fost redenumită „CCGS Judy LaMarsh” și face parte din flota de spărgătoare de gheață a țării, până când Ottawa va reuși să dobândească alte vase noi.

Oportunități în contextul actual

Așadar, devine tot mai clar că regiunea Arctică va fi o zonă a planetei unde marile forțe geopolitice ale lumii își vor disputa supremația, atât pe resurse naturale, cât și pe căile navigabile comerciale. Deja zilele acestea se discută tot mai mult despre posibile acorduri între Rusia și SUA legate de exploatarea acelor bogății din subsolurile apelor nordului, acesta fiind, se pare, o temă discutată atât la summitul din Alaska dintre Trump și Putin, cât și la întâlnire lui Kirill Dmitriev cu Steve Witkoff și Jared Kushner.

Dincolo de posibilele implicații geopolitice inclusiv legate de Marea Neagră, pentru România există inclusiv o oportunitate de „business”. Dată fiind nevoia tot mai mare a statelor de a-și forma flote de spărgătoare de gheață pentru a putea asigura comerțul prin Arctică, țara poate profita de expertiza sa în construcția acestor nave, existând cel puțin trei șantiere navale pe teritoriul național care au demonstrat că pot construi ambarcațiuni de mare calitate.

Desigur, aceste spărgătoare de gheață vor juca un rol important și în ceea ce privește goana după resursele naturale ale regiunii Arctice. Asta nu poate fi decât un imbold și mai clar pentru a acționa spre a obține noi contracte de construire a unor astfel de nave, existând și necesitatea de a ajuta astfel aliații NATO în a recupera handicapul la acest capitol față de competitorii geopolitici. Astfel, România contribuie și la coeziunea Alianței Nord-Atlantice, fiind nu doar un beneficiar al umbrelei de securitate a NATO, ci și un contribuitor. Totodată, țara poate inclusiv obține concesii favorabile la schimb de la aliații cu privire la propria noastră apărare pe flancul estic NATO și în regiunea Mării Negre.   

    Bibliografie

Andresson, Patrik. "China and Russia challenge the Arctic order." Danish Institute for International Studies. Last modified July 9, 2025. https://www.diis.dk/en/research/china-and-russia-challenge-the-arctic-order.

"Arctic oil and natural gas resources." US Energy Information Administration. Last modified January 20, 2012. https://www.eia.gov/todayinenergy/detail.php?id=4650.

"Building an icebreaker." Australian Government. https://www.antarctica.gov.au/antarctic-operations/travel-and-logistics/ships/nuyina/building-an-icebreaker/.

"Canadian Coast Guard fleet database." Government of Canada. https://www.ccg-gcc.gc.ca/fleet-flotte/ccg-fleet-flotte-gcc-eng.html?func=icebreaking#vesselTable.

"CCGS Judy LaMarsh." Wikipedia. https://en.wikipedia.org/wiki/CCGS_Judy_LaMarsh.

Conley, Heather A., Matthew Melino, and Jon B. Alterman. "THE ICE CURTAIN: RUSSIA'S ARCTIC MILITARY PRESENCE." Center For Strategic & International Studies. Last modified March 26, 2020. https://www.csis.org/analysis/ice-curtain-russias-arctic-military-presence.

Coppes, Mieke. "Canada's First 'New' Icebreaker." High North News. Last modified December 21, 2018. https://en.highnorthnews.com/politics/canadas-first-new-icebreaker/135992.

Evans, Jen. "The History and Future of Arctic State Conflict: The Arctic Institute Conflict Series." The Arctic Institute. Last modified May 25, 2021. https://www.thearcticinstitute.org/the-history-and-future-of-arctic-state-conflict-the-arctic-institute-conflict-series/.

Gronholt-Pedersen, Jacob, and Gwladys Fouche. "Dark Arctic: NATO allies wake up to Russian supremacy in the region." Reuters. Last modified November 16, 2022. https://www.reuters.com/graphics/ARCTIC-SECURITY/zgvobmblrpd/.

Humpert, Malte. "China Deploys Five Icebreakers Near Alaska in Unprecedented Arctic Move." G Captain. Last modified August 7, 2025. https://gcaptain.com/china-deploys-five-icebreakers-near-alaska-in-unprecedented-arctic-move/.

"Icebreakers as Arctic power." Lviv Herald. Last modified January 26, 2026. https://www.lvivherald.com/post/icebreakers-as-arctic-power.

Laws, Jasmine. "Map Shows Locations of NATO and Russian Military Bases in the Arctic." Newsweek. Last modified February 3, 2025. https://www.newsweek.com/nato-russias-military-bases-arctic-map-2022961.

Magnuson, Stew. "The Icebreaker Numbers Game." National Defense. National Defense Industrial Association. Last modified January 13, 2025. https://www.nationaldefensemagazine.org/articles/2025/1/13/the-icebreaker-numbers-game#:~:text=HALIFAX%2C%20Nova%20Scotia%20%E2%80%94%20Adm.,heavy%20icebreaker%2C%E2%80%9D%20she%20said.

Milne, Richard, and Anastasia Stognei. "How NATO is preparing for war in the Arctic." Financial Post. Last modified January 27, 2026. https://financialpost.com/financial-times/nato-preparing-for-war-arctic.

Mitchell, Archie, and Danielle Kaye. "Trump covets mineral-rich Greenland, but what natural resources does it actually have?" BBC. Last modified January 26, 2026. https://www.bbc.com/news/articles/cly9230yw15o.

Moyer, Jason C., and Rickard Lindholm. "Icebreaking Explained – Finland: Europe's Icebreaker Superpower." Wilson Center. Last modified November 12, 2024. https://www.wilsoncenter.org/article/icebreaking-explained-finland-europes-icebreaker-superpower.

"Northeast Passage / Northern Sea Route (NSR)." Arctic Portal. https://arcticportal.org/shipping-portlet/shipping-routes/northeast-passage.

"Northwest and Northeast Passages?" Discovering the Arctic. https://discoveringthearctic.org.uk/governance/arctic-circumpolar-governance/northwest-northeast-passages/.

"Nuclear icebreakers – what's so special about them?" Poseidon Expeditions. Last modified January 28, 2026. https://poseidonexpeditions.com/about/articles/nuclear-icebreakers-what-s-so-special-about-them/.

"Putin believes nuclear-powered icebreaker Leader will be completed by 2030." TASS. Last modified January 23, 2026. https://tass.com/politics/2076069.

Rantanen, Mika, Alexey Yu. Karpechko, Antti Lipponen, et al. "The Arctic has warmed nearly four times faster than the globe since 1979." Nature.com. Last modified August 11, 2022. https://www.nature.com/articles/s43247-022-00498-3.

Sapio, Martina. "China tests an express route to Europe through a thawing Arctic." Politico EU. Last modified September 18, 2025. https://www.politico.eu/article/china-test-express-route-europe-thawing-arctic-climate-change/.

Stocker, Tizian. "Briefing: U.S. and Finland Sign $6.1 B Deal for 11 Icebreakers." European Relations. Last modified October 10, 2025. https://europeanrelations.com/u-s-finland-sign-6-1-b-deal-for-11-icebreakers/.

Thiesen, William H. "Polar icebreaking—The short history of a BIG mission." United States Coast Guard. Last modified August 8, 2025. https://www.mycg.uscg.mil/News/Article/4269817/polar-icebreakingthe-short-history-of-a-big-mission/.

Troianovski, Anton. "With 'Tremendous' Deals at Stake, Trump Is Bringing Russia in From the Cold." The New York Times. https://www.nytimes.com/2026/02/19/us/politics/trump-russia-deals-novatek.html.

Vard. "Icebreakers: Global leader in icebreaker design and delivery." Vard.com. https://www.vard.com/shipbuilding/icebreakers#:~:text=Le%20Commandant%20Charcot.%20First%20of%20its%20kind%2C,waste%20sorted%20on%20board%20and%20waste%20treatment.

Ye, Yvaine. "Countdown to an ice-free Arctic: New research warns of accelerated timelines." Prevention Web. Last modified December 3, 2024. https://www.preventionweb.net/news/countdown-ice-free-arctic-new-research-warns-accelerated-timelines.