În timp ce „lumea arde”, continuă lupta pentru Congresul american

Războiul din Orientul Mijlociu a produs șocuri și reverberații în aproape toată lumea, inclusiv la mii de kilometri distanță, în SUA. Dincolo de faptul că armata americană este implicată direct în acest conflict, existând inclusiv mai mulți militari căzuți la datorie, șocul economic generat de război se resimte și el, într-o perioadă în care economia Statelor Unite oricum nu „strălucea”, inclusiv pe fondul tarifelor vamale impuse de actuala administrație.

Pe baza declarațiilor, președintele Trump probabil miza pe o victorie rapidă contra Iranului, el folosind termeni precum „little excursion” (excursie mică), sau „short-term excursion” (excursie pe termen scurt) pentru a caracteriza operațiunea militară „Epic Fury”, lansată de SUA.

Deși mai sunt câteva luni bune până la alegerile pentru Congres de pe 3 noiembrie, este foarte posibil ca Trump să se fi gândit în perspectiva acelui scrutinului electoral, dorind să obțină o victorie militară care să îi fi îmbunătățit imaginea pe plan intern, cât și să mai „rupă ritmul”, sondajele arătând tot mai rău pentru republicani în ultimele luni.

Este vorba despre celebra deja bine „împământenita” regulă din politica americană cum că la alegerile midterms (la jumătatea mandatului unui președinte), partidul liderului de la Casa Albă suferă pierderi importante din cauza nemulțumirile care se acumulează, de regulă, după primii doi ani de mandat.

În concret, sistemul politic american este croit în așa fel încât alegerile pentru toate cele 435 de mandate ale Camerei Reprezentanților din Congres să aibă loc o dată la 2 ani. Totodată, la nivelul Senatului, din doi în doi ani câte o treime din locuri sunt „puse la bătaie” la alegeri, durata unui mandat fiind însă de 6 ani.

Astfel, pe 3 noiembrie, americanii sunt chemați la urne pentru a-și alege toți cei 435 de reprezentanți din camera inferioară a Congresului, 35 din cei 100 de senatori, la care se mai adaugă 36 din cele 50 de fotolii de guvernatori din diversele state ale țării.

Probleme pentru republicani 

Alegerile din noiembrie 2025, deși mult mai limitate ca amploare decât cele de anul acesta, au venit totuși să confirme că electoratul american se reorientează tot mai mult spre Partidul Democrat, în timp ce actuala formațiune de la putere nu a reușit să ofere suficientă satisfacție.

Atunci, în plin „government shutdown” (de pe 1 octombrie 2025 până pe 12 noiembrie 2025), democrații au reușit să recâștige de la republicani fotoliul de guvernator în Virginia, totodată învingând și în cursa pentru guvernator în New Jersey, în ambele state marja victoriei pentru stânga fiind cu câteva procente mai mare decât anticipau sondajele. În plus, democrații au câștigat și primăria New York City.

Totodată, în California, guvernatorul democrat Gavin Newsom, care aspiră la președinție în 2028, a avut parte de un mare succes la referendumul convocat de le pentru a modifica harta circumscripțiilor din Camera Reprezentanților pentru ca democrații să dobândească cinci mandat în plus, ca răspuns la o redesenare a circumscripțiilor din Texas de către republicani. Și aici, referendumul a trecut cu o marjă mai mare decât indicau cercetările sociologice, fiind un semn încurajator pentru partidul de stânga.

It's the economy, stupid

Milioane de oameni care au fost afectați de cel mai lung „governmemnt shutdown” din istorie, fiind trimiși în concediu fără plată, iar nenumărate instituții publice nu mai funcționau la parametrii normali. Acestea s-au resimțit și de către cei care jucau pe bursă, nemaiavând cifrele economice la zi utile pentru investițiile lor, din cauza reducerii activității la nivelul statului federal american.

„Shutdownul” a trecut, dar situația economică nu tocmai „roz” a continuat să persiste, ea oricum fiind prezentă de dinaintea preluării mandatului de către Donald Trump. Dacă în primele sale luni de la revenirea la Casa Albă acesta putea să mai dea vina pe vechea administrație, deja din toamnă și mai ales din 2026, lumea în SUA percepe deja actuala conducere drept responsabilă pentru starea economiei.

Cifrele pentru joburi au oscilat constant în ultimele, cel mai recent raport publicat pentru februarie 2026 arătând că la nivel național, s-au pierdut 92 de mii de locuri de muncă în luna respectivă. De altfel, Trump a și concediat-o pe șefa Biroului de Statistică a Muncii în august 2025, după ce instituția a publicat raportul pe luna iulie în care afirma că 73 de mii de noi joburi au fost create în SUA, sub prognoza de 109 mii, măsura fiind percepută drept o formă de răzbunare de către președinte.

Deși inflația s-a stabilizat în februarie 2026 undeva la 2,4%, ea a fost mai mare în toamnă, creșterea prețurilor fiind alimentată de creșterea tarifelor vamale impusă de administrația Trump, conform mai multor analize economice, inclusiv de la JP Morgan. Totodată, nenumărați fermieri sau producători americani s-au regăsit în situația neplăcută de a avea vânzări internaționale anulate, din cauza noilor bariere comerciale în vigoare.

Situația legată de inflație a fost foarte bine speculată de către democrați la alegerile din noiembrie 2025, ei marșând pe mesajul că există o criză a costului vieții (affordability crisis) care trebuie contracarată, în timp ce Trump spunea că termenul de „affordability” e o invenție a opozanților săi.

Criza din Orientul Mijlociu a adus deja o nouă creștere a prețurilor, mai ales în benzinăriile americane, și situația riscă să degenereze. Actualul președinte a promis în campania din 2024 că dacă va fi ales, prețurile unui galon de benzină vor scădea sub 3 dolari. Deja, în ultimele zile, acesta a crescut la aproape 4 dolari, existând posibilitatea să ajungă și mai mare, în funcție de fluctuațiile indicelui Brent. Desigur, din scumpirea carburantului este foarte posibil să apare și alte scumpiri de produse.

Nu în ultimul rând, o altă veste proastă pentru actuala putere de la Washington, care a venit să confirme situația economică nu tocmai bună a fost revizuirea creșterii PIB-ului real din trimestrul al patrulea al lui 2025 de la 1,4% la 0,7%. Așadar, economia e departe de „epoca de aur” pe care Trump o promitea, și respectiva cifră de 0,7% e departe chiar și de creșterile de PIB înregistrate în primii trei anii de mandat al lui Trump (2,3%, 3%), atunci când acesta se lăuda că a construit „cea mai puternică economie” din istoria țării.

Războiul din Orientul Mijlociu, un pariu

Pe fondul acesta tocmai descris, administrația Trump a decis lansarea operațiunii „Epic Fury”, care se află în plină desfășurare și acum. Probabil „îmbătați cu succesul” capturării lui Nicolas Maduro din Venezuela, în cadrul operațiunii „Absolute Resolve”, oficialii de rang înalt americani au sperat foarte posibil într-o victorie rapidă și în Iran.

Momentan însă, războiul acesta (înșiși Pete Hegseth, generalul Dan Caine, dar și președintele Donald Trump au catalogat conflictul astfel) pare că se „tărăgănează”. O prelungire a luptelor pentru câteva luni, în plină campanie electorală, le-ar putea fi „fatală” republicanilor în vederea alegerilor din noiembrie. Noi soldați răniți sau decedați și un alt val de inflație cauzat de creșterea prețurilor energiei și carburantului cu siguranță nu ar fi benefice pentru actuala formațiune de la putere.

Astfel, pariul încercat de Donald Trump, mizând pe un conflict extern pe care SUA să îl câștige, care astfel să distragă măcar parțial atenția de la problemele pe plan intern, nu pare să dea roade. Nu ar fi o strategie nouă, ea fiind întâlnită și la alți președinți americani în trecut.

Administrația Trump nu a fost suficient de coerentă în a-și defini obiectivele, cel puțin la nivel public, față de acest atac asupra Iranului. Astfel, chiar dacă Trump va anunța la un moment dat în mod triumfalist victoria, este foarte posibil să fie percept drept un nou episod de TACO (Trump always chickens out), mai ales dacă regimul mullahilor, sau Garda Revoluționară, rămân la putere în Teheran.

Impactul asupra luptei pentru Congres

Cu democrații fiind văzuți deja drept mari favoriți pentru recâștigarea de la republicani a Camerei Reprezentanților, având un avans de 7% în sondaje la nivelul votului popular, zilele acestea a avut loc o nouă schimbare.

Anume, piețele de predicții americane (Kalshi, Polymarket etc. – folosite de mulți pentru a paria pe diverse evenimente) i-au dat în premieră după revenirea lui Donald Trump la Casa Albă pe democrați drept favoriți și pentru a câștiga Senatul, camera superioară a Congresului.

Desigur, aceste piețe de predicții sunt supuse diverselor speculații și așa mai departe, dar ele reflectă percepția oamenilor asupra unei situații sau probabilități, pe baza felului în care persoanele pariază. Astfel, tot mai mulți pariază și pe o victorie la Senat a democraților, ceea ce s-a reflectat și în această modificare a cotelor.

Nu este o coincidență că această schimbare s-a produs acum, în plin război cu Iranul. Piețele foarte probabil au resimțit nemulțumirea tot mai mare față de actuala putere de la Washington, conflictul din Orientul Mijlociu fiind „picătura care pare că a umplut paharul”, după situația economică nu tocmai bună, tarifele vamale nepopulare, abuzurile ICE (agenție guvernamentală americană din cadrul Departamentului de Securitate Internă responsabilă cu aplicarea legilor privind imigrația), lipsa de transparență și acuzațiile de corupție masivă.

Câștigarea Senatului ar fi o adevărată lovitură dată de democrați republicanilor

Hartă cu pronosticul celor de la RacetotheWH în martie 2026 legat de Senatul american. Sursă: https://www.270towin.com/2026-senate-election/racetothewh-2026-senate-forecast

Având în vedere situația descrisă și faptul că partidului de opoziție pleacă, de regulă, drept mare favorit înaintea alegerilor midterm, ar putea părea surprinzător că abia acum democrații sunt percepuți ca favoriți pentru Senat.

Ei bine, odată cu polarizarea tot mai mare a scenei politice americane, se întâmplă tot mai rar ca un candidat pentru Senat al partidului care stă mai slab într-un stat să câștige acolo. „Unicornii”, așa cum erau porecliți astfel e senatori, au devenit o „specie pe cale de dispariție”.

La nivel național, majoritatea statelor tind să fie compuse dintr-un electorat predominant republican. Democrații reușesc să compenseze asta la alegerile prezidențiale și pentru Camera Reprezentanților prin faptul că de obicei, câștigă statele mai populate. Dar la Senat, unde fiecărui stat îi sunt alocate două mandate indiferent de populația acestora, devine o problemă mare pentru formațiunea stânga.

La ora actuala, republicanii au o majoritate de 53 la 47 în Senat. Există cele șapte state cheie (swing states- Pennsylvania, Michigan, Wisconsin, Georgia, Carolina de Nord, Arizona și Nevada), acolo unde democrații dețin în prezent 10 din cele 14 mandate de senator.

Așadar, pentru a redobândi majoritatea în camera superioară, există două variante pentru democrați. Fie să câștige toate aceste mandate în swing states, sau să reușească să câștige mandate în state republicane, ceea ce evident, este mai greu, la prima vedere.

Cu toate acestea, conjunctura în care vor avea loc alegerile midterm, cu situația descrisă adineaori, le oferă democraților posibilitatea nu doar de a avea șanse reale să câștige în swing states, ci inclusiv în statele unde domină republicanii.

În concret, estimările făcute de diverși analiști ai politicii americane, precum sunt cei de la RacetotheWH, se bazează pe o serie de factori, precum sondajele de opinie, trenduri, dar și popularitatea candidaților și și specificitatea fiecărui stat.

Dintre cele șapte state cheie de la prezidențiale, doar în trei se vor ține acum alegeri pentru Senat. În Michigan (https://www.internationalaffairsromania.com/post/michigan-cel-mai-albastru-dintre-swing-states) și Georgia (https://www.internationalaffairsromania.com/post/georgia-capul-de-afi%C8%99-din-sud), democrații pleacă cu prima șansă să își apere respectivele fotolii. Jon Ossoff, actualul senator de Georgia, este unul dintre cei mai populari democrați la nivel național, fiind văzut ca un pretendent pentru prezidențialele din 2028, în timp ce lupta se anunță mai strânsă în Michigan, existând trei democrați care se bat în alegerile primare pentru a concura împotriva fostului reprezentant republican, Mike Rogers.

Republicanii încearcă să își apere fotoliul din Carolina de Nord (https://www.internationalaffairsromania.com/post/carolina-de-nord-swing-state-ul-peren), acolo unde actualul senator, moderatul Tom Tillis, a anunțat că nu va mai candida pentru un nou mandat, după ce a căzut în dizgrația președintelui Trump. Fostul guvernator popular al statului, democratul Roy Cooper, îl conduce în sondaje pe Michael Whatley, fostul șef al Comitetului Național Republican.

Totodată, republicanii se află într-o poziție delicată în statul Maine, acolo unde ultimul „unicorn” (termen despre care vorbit adineaori) al senatului american, republicana Susan Collins, încearcă să fie realeasă într-un stat câștigat de Kamala Harris cu 7%, într-un an care anunță a fi de bun augur pentru democrați. La democrați, se pare că fostul pușcaș marin și actualul crescător de stridii, Graham Platner, va fi candidatul partidului, el conducând-o în sondaje atât pe actuala guvernatoare Janet Mills, în cursa interna a partidului, cât și pe Collins, în ceea ce privește scrutinul din noiembrie. Platner face parte din noul val populist al partidului, care încearcă să vină cu un mesaj de recâștigare a „clasei muncitorești”, fiind în antiteză cu establishmentul democrat.

Cu respectivele victorii, democrații ar ajunge la 49 de mandate, ei având nevoie de 51 de senatori pentru a deține majoritatea, întrucât în caz de egalitate, votul decisiv îi aparține vicepreședintelui JD Vance. Ei bine, pentru a mai câștiga fotolii în plus față de aceste 49, democrații au nevoie de a triumfa în state „roșii”, unde republicanii au dominat la ultimele alegeri.

Tocmai aici apare și schimbarea cotelor de pe piețele de predicții. Până acum câteva zile, scenariul acesta nu părea tocmai probabil, în ciuda problemelor economice ale Statelor Unite sub administrația Trump. Ei bine, percepția asupra războiului cu Iran și noua creștere a prețurilor a făcut acum posibil ca democrații să aibă șanse reale de a câștiga chiar și în aceste state.

Mai exact, cursele din Texas (Trump +13,7% în 2024), Iowa (Trump + 13,2%), Alaska (Trump +13,1%) și Ohio (Trump + 11,2%) au devenit toate foarte competitive, ceea ce se reflectă inclusiv în sondaje. Este adevărat că și calitatea candidaților joacă un rol important în faptul că respectivele curse au devenit așa de strânse, dincolo de contextul economic și electoral.

În Texas, democrații mizează pe tânărul James Talarico, membru al camerei reprezentanților din Texas, care e absolvent de seminar prezbiterian și predicator, reușind foarte bine să integreze idei creștine în mesajul său politic, un atu pe care, de regulă, republicanii îl foloseau mai mult. La formațiunea de dreapta, alegeri primare pentru fotoliul de senator sunt cele mai scumpe din istorie, iar ele încă nu s-au încheiat. Actualul senator, neoconservatorul John Cornyn, se chinuie realmente să îl învingă pe challengerul său, procurorul general al statului Texas, Ken Paxton. Deși are o imagine pătată de scandaluri, Paxton s-a poziționat la dreapta lui Cornyn și a reușit astfel să capteze mult mai mult din electoratul MAGA. După primul tur al alegerilor primare, Cornyn a reușit să obțină cu 1,2% mai mult decât Paxton, dar a luat sub 50%, astfel că s-a ajuns la turul 2, care va avea loc în mai.

Decisiv pentru a tranșa cursa internă republicană va fi sprijinul lui Donald Trump pentru oricare dintre cei doi candidați. Deși mai apropait ideologic de către Paxton, Cornyn stă mai bine în sondaje contra democratului Talarico, fiind mai moderat. Avându-l alături și pe consultantul Chris LaCivita, decisiv pentru Trump în campania din 2024, Cornyn s-ar putea să reușească să obțină sprijinul președintelui în cele din urmă, ceea ce le-ar oferi republicanilor o șansă mai bună în noiembrie. În ultimele două sondaje, Talarico se afla în fața atât a lui Cornyn, cât și a lui Paxton. Pentru democrați, dincolo de faptul că obțin un mandat republican, miza unei victorii în Texas ar fi uriașă, întrucât e vorba de al doilea stat al țării ca populație și cel mai mare dintre cele republicane. Totodată, ar reapărea inevitabil discuțiile și despre un „Blexas”, adică un Texas albastru la viitoarele alegeri prezidențiale. Talarico, în cazul unui succes, ar deveni cu siguranță unul dintre favoriți pentru a fi ales candidat viceprezidențial în 2028.

În Ohio, fostul senator democrat Sherrod Brown candidează să revină în camera superioară a Congresului, și îl conduce cu un punct și jumătate în sodnaje pe Jon Husted, actualul senator republican, numit în 2025 în locul lui JD Vance atunci când acesta a devenit vicepreședinte. Dintre cele patru state roșii cu curse competitive, aceasta din Ohio pare să fie cea unde democrații ar avea cele mai mari șanse să câștige.

Fosta reprezentantă din Congres, democrata Mary Peltola, și-a anunțat candidatura pentru mandatul din Alaska, deținut în prezent de republicanul Dan Sullivan, care speră să fie reales în noiembrie. În 2022, Peltola a devenit prima democrată din 2008 încoace care să câștige o cursă pentru Congres în statul din nord-vestul SUA, iar prezența ei pe buletinul de vot a transformat efectiv cursa într-una foarte competitivă. Sondajele arată o egalitate între ea și Sullivan, momentan, ceea ce reprezintă o schimbare majoră față de marja cu care s-a impus Trump în 2024 în acel stat.

Nu în ultimul rând, și cursa pentru mandatul din Iowa se anunță foarte strânsă. Un fost swing state (https://www.internationalaffairsromania.com/post/rust-belt-b%C4%83t%C4%83lia-crucial%C4%83), Trump a reușit să transforme statul într-unul veritabil „roșu”. Acum însă, reprezentanta republicană de Iowa Ashley Hinson speră să fie aleasă în camera superioară a Congresului, adversarul său fiind democratul Josh Turek. Hinson are un avans de trei procente, dar avantajul lui Turek este că simultan are loc și cursa pentru fotoliul de guvernator, acolo unde candidatul demcorat Rob Sand este foarte popular și conduce în sondaje, ceea ce l-ar putea trage în sus și pe colegul său de partid de la cursa pentru Senat.

În teorie, și cursa din Florida ar putea deveni ceva mai competitivă, în funcție de context și potențiale crize. Actuala senatoare, Ashley Moody, cea care l-a înlocuit pe Marco Rubio când acesta a preluat șefia Departamentului de Stat, pleacă drept favorită, având un avans de 7 puncte față de democrați. Și în Nebraska, sau Montana, state unde republicanii domină copios, s-ar putea să există curse competitive. În cazul celor două, există candidați independenți care speră să îi învingă pe republicani, care dețin mandatele respective în prezent.

La Camera Reprezentanților, cursa pentru redesenarea hărților

Situația alegerilor pentru camera inferioară a Congresului american diferă un pic, dar democrații au șanse și mai mari de a recăpăta controlul aici. În primul rând, la nivel fiecărui stat se desenează o hartă cu circumscripții, pe baza numărului de mandate alocat acestuia. Deși unele state au legi care asigură o desenare corectă a hărților, astfel încât să nu existe niciun partid vădit dezavantajat, în comparație cu ponderea sa de sprijin în respectivul stat, în multe nu e așa. Astfel, partid de la putere desenează anumite hărți absolut revoltătoare, care le oferă candidaților săi un avantaj clar. Fenomenul acesta se cheamă, gerrymandering. Este total anti-democratic, iar din păcate el a căpătat amploare la aceste alegeri midterm.

În mod normal, hărțile se desenează la început de deceniu, după recensământul național, care determină astfel numărul de mandate alocate. Așadar, circumscripțiile nu ar trebui alterate la mijlocul unui deceniu, decât dacă există vreo hotărâre a vreunui instanțe federale, sau la nivelul statului, care spună însă că harta electorală nu este legală. Asta se întâmplă destul de rar, nefiind des întâlnite spețele în care ramura juridică a statului să intervină să corecteze aceste hărți ale circumscripțiilor care favorizează un partid, deși se interpretează că este în mod clar un abuz al ramurii legislative.

După ce devenea tot mai clar în vara lui 2025 că popularitatea republicanilor după victoria din 2024 e în scădere, pe fondul crizei generate de tarifele vamale, excesele politicii anti-imigraționiste, sau problemele financiare, președintele Trump l-a rugat pe guvernatorul Greg Abbott din Texas, cel mai mare stat republican, să inițieze un demers de redesenare a circumscripțiilor pentru camera Reprezentanților din Texas, care să le asigure cinci mandate în plus republicanilor. În felul acesta, conducerea republicană spera ca va putea compensa pierderile care se anunță la midterms. Democrații din Camera Reprezentanților din Texas au făcut totul pentru a bloca demersul, fugind inclusiv din stat pentru a încetini procedura, însă legislativul texan, dominat de republicani, a aprobat noua hartă. Aceștia s-ar putea însă să trezească cu o situație nedorită în noiembrie. Anume, două din cele cinci noi circumscripții republicane s-ar să voteze totuși cu democrații, existând mari populații de hispanici acolo, care după ce în 2024 au „baleat” spre formațiunea de dreapta, măsurătorile indică faptul că se întorc spre formațiunea de stânga, cu care au votat în mod tradițional, pe fondul deportărilor în masă făcute de actuala administrația.

Profitând de situație, guvernatorul californian Gavin Newsom, care conduce cel mai mare stat al SUA (un fief democrat), a anunțat că va organiza un referendum în noiembrie 2026, în conformitate cu legea, prin care cetățenii statului să se pronunțe asupra redesenării circumscripțiilor electorale, așa cum propun legislatori locali democrați. Astfel, Newsom propunea ca manevra republicană din Texas să fie contracarată în California, prin dobândirea de către democrați a cinci noi mandate, care practic să anuleze câștigurile republicane din Texas. Inițial, referendumul părea un pariu riscant pentru Newsom, care spera astfel să se profileze inclusiv pentru cursa prezidențială din 2028. În cele din urmă, el a trecut lejer, așa cum a fost descris mai sus, iar victoria a reprezentat un imbold major pentru guvernator, care a devenit favoritul în rândul Partidului Democrat pentru nominalizarea în 2028 la prezidențiale.

Republicanii au reușit însă, prin eforturi la nivel local, în anumite state unde controlează ramura legislativă, să redeseneze hărțile circumscripțiilor, anume în Carolina de Nord (unde vor dobândi un mandat), Ohio (un mandat, posibil chiar două în funcție de rezultatul din noiembrie) și Missouri (un mandat în plus). Democrații au profitat de pe urma deciziilor instanțelor în statul Utah, acolo unde ei vor dobândi un mandat în plus.

Nebunia nu s-a terminat, însă! Florida, stat republican, va organiza o sesiune legislativă specială în aprilie, unde va fi votată noua hartă electorală, prin care republicanii vor dobândi trei mandate noi, urmând ca alte două circumscripții democrate să devină competitive. Nici stânga nu se lasă mai prejos. Noua guvernatoare din Virginia, aleasă în noiembrie 2025, s-a ținut de promisiunea sa și se va organiza un referendum pe 21 aprilie, în care cetățenii se vor putea pronunța asupra noii hărți, care le-ar oferi democraților 4 mandate noi.

Chiar și cu toate aceste „manevre”, republicanii se pare că nu vor reuși să obțină un avantaj decisiv pentru midterms, democrații apelând și ei la „șmecherii” pentru a-i contracara. În orice caz, avantajul de 7% al democraților în sondajele privind votul popular era greu de surmontat de republicani, fiind mai degrabă o chestiune de a limita proporția probabilei victorii a democraților, mai ales că orice criză generată de războiul cu Iran ar putea mări diferența în favoarea stângii.

Și ce înseamnă toate acestea? Impeachment? Finalul războiului din Iran?

Pentru democrați, ar fi în mod clar o victorie majoră să recâștige ambele camere ale Congresului, mai ales Senatul (unde a fost explicat mai sus de ce victoria lor acolo ar fi ceva impresionant). În mod inevitabil, orice discuții despre o criză a formațiunii în urma înfrângerii din 2024 nu ar mai fi relevantă și ar fi un adevărat impuls inclusiv pentru prezidențialele din 2028.

Republicanii se așteaptă la o înfrângere în noiembrie. Joe Guters, actualul șef al RNC (Republican National Committe – Comitetul Național Republican), a declarat într-o emisiune radio că formațiunea va pierde „aproape sigur” și că scrutinul din noiembrie este un „dezastru iminent”. În mod evident, astfel de declarații de la o persoană așa de importantă din cadrul partidului nu au picat bine pentru candidații republicani. Guters a încercat pe o urmă să o „dreagă”, spunând că nu a fost înțeles corect, dar mărturia sa nu a făcut decât să descrie moralul prost și perspectiva sumbră în interiorul partidului legată de midterms.

Noua „găselniță”, atât a presei, dar inclusiv a lui Donald Trmp, acesta încercând să își mobilizeze electoratul, este aceea că o victorie a democraților înseamnă automat că Trump va pierde funcția de președinte. Desigur, democrații pot lansa o procedură de „impeachment”, adică de suspendare a președintelui. Dar pentru ca ea să fie dusă la bun sfârșit, trebuie întrunite anumite condiții specifice, destul de greu de realizat.

Anume, dacă în Camera Reprezentanților este nevoie de o majoritate de o majoritate simplă pentru a aproba demiterea președintelui, ceea ce democrații probabil o vor avea în viitorul Congres, la Senat este nevoie de o majoritate calificată de două treimi, adică 67 de senatori. Ei bine, așa cum a fost detaliat adineaori, și dacă democrații reușesc să câștige toate acele curse competitive analizate (Georgia, Michigan, Carolina de Nord, Maine, Texas, Ohio, Iowa și Alaska), ceea ce nici asta nu e o certitudine (republicanii rămân cu șanse bune în cele patru state din urmă), ar avea doar 53 de mandate. Ar însemna că ar fi necesar ca 14 senatori republicani să voteze și ei pentru „impeachment”. Acest lucru pare încă destul de greu de întâmplat, întrucât s-a demonstrat în alegerile primare din ultimele săptămâni că electoratul partidului rămâne alături de Donald Trump, candidații susținuți de acesta având câștig de cauză. În plus, mulți dintre congresmenii republicani care au votat pentru „impeachment” în 2021 (după revolta de la Capitoliu, votul având loc însă după ce acesta plecase din funcție), au avut de suferit pe urmă, ei fiind „luați la țintă” în mod direct de către Trump, care și-a făcut un scop de viață din a le ruina cariera politică a respectivilor. Cel mai recent exemplu este senatorul de Louisiana, Bill Cassidy, care a votat pentru demiterea lui Trump în 2021. Acesta a primit o lovitură decisivă acum câteva săptămâni, când președintele a anunțat că o va susține pe reprezentanta Julia Letlow în alegerile primare republicane pentru mandatul lui Cassidy, acesta cel mai probabil urmând să le piardă grație a deciziei lui Trump.      

Prin redobândirea controlului asupra Camerei Reprezentanților, democrații ar putea lansa diverse anchete contra actualei administrații. Spre exemplu, ar putea investiga la nivelului congresului abuzurile ICE, sau numeroasele suspiciune de corupție de care se leagă actualul președinte și partenerii săi. În Senat, dacă ar redobândi majoritatea, democrații ar putea bloca nominalizările făcute de președinte, spre exemplu la nivelul judecătorilor federali (inclusiv la Curtea Supremă), sau în poziții cheie ale administrației.

Legat de războiul din Iran, dacă opoziția va prelua ambele camere ale Congresului, atunci va exista probabil o nouă tentativă de aprobare unei rezoluții de „war powers”, prin care Congresul și-ar reafirma prerogativa constituțională definită de către „părinții fondatori” ai Statelor Unite. În concret, democrații ar putea limita serios „spațiul de manevră” al președintelui în acest război, lăsându-l fără o parte din puterile pe care le are în prezent, care au fost deja contestate în Congres, dar majoritatea republicană a blocat orice tentativă de a le limita.

Posibilitatea președintelui de a declanșa o acțiunea militară fără aprobarea Congresului a stârnit multe dezbateri juridice în mediul politico-academic american, existând fel și fel de interpretări. Realitatea este însă deseori, e vorba efectiv de un factor politic. Anume, în cazul Iranului, republicanii din Congres, deși mulți dintre ei au făcut campanie pe un mesaj că nu mai vor ca SUA să se implice în războaie din străinătate, au respins însă rezoluția „war powers”, tocmai de teama de a nu ajunge ținte ale președintelui Trump, așa cum au pățit-o cei care au votat pentru demiterea în 2021.

Urmează câteva luni de campanie intensă

Așadar, la ora actuala, dat fiind contextul cu războiul din Iran, care are repercusiuni și în SUA, ele venind pe fondul unei economii nu tocmai puternice a țării în prezent, este clar că aspectele acestea vor avea un impact și pe scena politica americană.

Deși mulți compară alegerile midterm din 2026 cu 2018 (atunci când democrații au câștigat 41 de mandate ale republicanilor în Camera Reprezentanților), poate că o comparație mai bună ar fi cu midterms din 2006. La vremea aceea, un alt președinte republican aflat la al doilea mandat, George W. Bush, avea o cotă de popularitate scăzută, inclusiv pe fondul implicării țării în Orientul Mijlociu într-un conflict militar nepopular la nivelul electoratului. Democrații au câștigat atunci 31 de mandate ale republicanilor la Camera Reprezentaților, iar la Senate 5 astfel de mandate.

După ce curentul dominant timp de aproape un deceniu în partidul republican, odată cu ascensiunea lui Donald Trump, a fost unul mai degrabă „jeffersonian”, cu nuanțe de izolaționism, iată că intervenționismul republican care a caracterizat partidul la începutul secolului XXI a revenit în forță. Asta le-a permis democraților să își reasume mesajul de „pacifiști”, sau „doves” (anume de porumbelul păcii), la fel ca în 2006. Orice tentativă a lui Donald Trump de a se portretiza drept președintele „păcii” a fost spulberată de acest atac, iar democrații pot acum în mod credibil să preia ei această idee.

Spre deosebire de 2018, când republicanii au pierdut foarte rău în Camera Reprezentanților, dar la Senat au dobândit două mandate, acum economia se află într-o situație mult mai proastă. În orice caz, la vremea respectivă, nici economia de la vremea aceea nu l-a ajutat cu adevărat pe Trump, victoria de la Senat a republicanilor venind pe fondul câștigării unor mandate deținute de democrați în state precum Dakota de Nord, Indiana și Missouri, adevărate fiefuri republicane. Așa cum spunea Chuck Schumer la vremea respectivă, când președintele ajunge să se laude cu victorii în astfel de state, atunci știm că are probleme adevărate pe plan electoral. Acum însă, situația la Senat e cu totul diferită, așa cum a fost analizat mai sus, iar pe fondul unei posibile inflații, republicanii riscă să piardă mandate în bastioane precum Texas, Iowa, Ohio și Alaska. Un război care se prelungește și mai ales posibila intervenție terestră a pușcașilor marini americani în Iran, care ar putea rezulta în pierderea de vieți, nu ar face decât să crească această posibilitate.