Midterms 2026: Analiză la rece a rezultatelor

Alegerile pentru Congresul American s-au încheiat, numărătoarea voturilor continuă! Există mai multe curse, atât la nivelul Camerei Reprezentanților, cât și la Senat, sau pentru fotolii de guvernator, în care încă nu au fost declarat un câștigător.

Date fiind marjele foarte strânse ale rezultatelor, este posibil ca în anumite cazuri să fie mai fie nevoie de săptămâni întregi pentru a afla cine a fost candidatul învingător, voturile prin corespondență fiind mai greu de contabilizat, renumărarea iminentă încetinind și ea declararea triumfătorului.

Harta electorală a Camerei Reprezentanților. În roșu, republicanii, iar în albastru, democrații. Circumscripțiile cu culoare închisă sunt cele unde a fost declarat candidatul ales. În cele colorate deschise este arătată formațiunea din care provine politicianul de pe primul loc în acest moment, nefiind încă un câștigător declarat. Sursă: Associated Press via Google

Succesul democraților în Camera Reprezentanților părea o chestiune inevitabilă. Marea surpriză a fost marja cu formațiunea de stânga s-a impus. Înaintea votului, majoritatea predicțiilor diverșilor analiști, a simulărilor făcute de modele, dar și a oficialilor din cele două partide citați în mod anonim de către presă, indicau că partidul de opoziție ar câștiga undeva la 230 de mandate per total, poate 240, în cele mai optimiste scenarii.

La ora actuală, Partidul Democrat are garantat cel puțin 253 de mandate, fiind însă foarte posibil, dacă ai săi candidați își mențin avansul în numărători, să atingă cifra de 260 de mandate. Dacă într-adevăr așa se întâmplă, ar fi cea mai mare majoritate în camera inferioară a Congresului a oricăruia dintre cele două partide din 1990 încoace. Totodată, ar însemna că formațiunea ar depăși numărul total de mandate noi câștigate în comparație cu 2018 (41), precedentele midterms cu Donald Trump la Casa Albă.

Pentru republicani, rezultatul este cu atât mai dureros cu cât au apelat la „gerrymandering” (mai multe aici despre acest concept: https://www.internationalaffairsromania.com/post/midterms-o-introducere-la-b%C4%83t%C4%83lia-pentru-congresul-american) în statele unde dețin conducerea la nivel local, pentru a redesena harta circumscripțiilor astfel încât să obțină mandate controlate de democrați.

De regulă, hărțile electorale ale statelor sunt redesenate la început de deceniu, după efectuarea recensământului care confirmă numărul de reprezentanți alocați fiecărui stat. Este atipic ca ele să fie schimbat la mijloc de deceniu.

În Texas, prin noua hartă electorală a circumscripțiilor, the „Grand Old Party” (porecla formațiunii republicane) țintea 5 mandate controlate în precedentul legislativ de democrați. Rezultatul final a fost că democrați au câștigat 4 mandate noi.

Ceva mai la nord, în Ohio, republicanii sperau prin gerrymandering să aibă doi reprezentanți în plus. S-a ajuns ca democrații să câștige trei mandate noi. Cel mai spectaculos „autogol” a fost în Carolina de Nord, acolo unde au fost redesenate circumscripțiile pentru ca republicanii să obțină un mandat în plus. S-a ajuns ca democrații să aibă un câștig net de 5 reprezentanți, având posibilitatea de a ajunge la 6, chiar 7, în funcție de numărătoarea finală.

Este cât se poate de clar că tactică respectivă a republicanilor, ordonată chiar de la președintele Donald Trump, nu a făcut decât să „întărâte” și mai mult electoratul împotriva lor. Acest lucru s-a văzut în exit-polluri, acolo unde apărarea democrației a fost a doua cea mai importantă temă, după situația economică, în determinarea opțiunii finale a votanților, conform răspunsurilor acestora.

La Senat, victorie clară pentru democrați

Harta electorală a Senatului American. Cu albastru, democrații; cu roși, republicanii. Statele albastre hașurate sunt cele unde senatorul în funcție era republican, iar democrații au câștigat. Există două state în gri hașurate - Mississippi și Alaska. Acolo încă nu a fost declarat un câștigător, dar candidații democrați conduc numărătoarea. Sursă: https://www.nytimes.com/interactive/2026/11/03/us/elections/results-senate.html

Dintre cele două camere ale Congresului American, lupta se anunța mult mai strânsă la Senat, date fiind statele unde erau „puse la bătaie” mandatele. Pentru a redobândi controlul camerei superioare, democrații trebuiau să obțină victorii în patru state unde senatorul în funcție era republican. Cele puțin două dintre aceste succese ar fi trebuit să fie în state unde Donald Trump a câștigat cu o marjă clară în urmă cu doi ani, de peste 11%.

Cu câteva săptămâni înaintea scrutinului, se întrezărea tot mai clar posibilitatea unei noi majorități democrate la Senat, dar marja urma să fie una destul de mică. Pe măsură ce a început votul anticipat, cifrele legate de prezența la vot indicau semne bune pentru stânga. Chiar și așa, nu se aștepta nimeni la rezultatul din prezent. Inclusiv în cele mai optimiste pronosticuri, democrații nu se așteptau să câștige Mississippi, așa cum arată cifrele în acest moment, iar Carolina de Sud părea mai mult un scenariu de „wishful thinking”.

Grafic cu cursele de la Senat începând cu 1990 câștigate de către o formațiune, în condițiile în care candidatul prezidențial al celuilalt partid a câștigat acolo cu o marjă mai mare de 10% la ultimele alegeri pentru funcția cea mai mare în SUA. Sursă: https://committeetounleashprosperity.com/hotlines/the-senate-tsunami/

Grafică cu rezultatele în cele șapte state pe care democrați le-au câștigat, până acum, unde senatorul în funcție era republican. Cifra din stânga reprezintă diferența dintre scorul de la prezidențialele de acum doi ani (punctele din dreapta) și cât a obținut acum candidatul partidului de opoziție (capătul săgeții albastre). Sursă: https://www.nytimes.com/interactive/2026/11/04/us/elections/midterms-senate-states.html  

Tot în aceleași șapte state, grafic cu ultimul an în care au câștigat democrații alegerile la Senat. În Kansas, grafica continuă până la 1932. În celelalte două state unde conduc, anii ar fi 1982 în Mississippi și 2008 în Alaska. Sursă: https://www.nytimes.com/interactive/2026/11/04/us/elections/midterms-senate-states.html

În primul rând, democrații au reușit să își apere toate apere mandatele deținute de ei în precedentul legislativ unde sondajele indicau că ar putea fi o cursă strânsă, de până în 10%. Este vorba despre Minnesota, New Hampshire, dar mai ales două dintre „statele cheie” (swing state) de la alegerile prezidențiale, anume Michigan și Georgia.

Este de notat mai ales rezultatul din Georgia. Acolo, Jon Ossoff, una din vedetele democraților și posibil candidat prezidențial în 2028, și-a confirmat statutul său, obținând victoria cu o diferență de 18%, ceva nemaiîntâlnit la un candidat al formațiunii albastre în Georgia de decenii întregi.

Așa cum se vede în graficele anterioare, democrații au obținut mai multe victorii impresionante, din diferite perspectivă. Merită evidențiate câteva dintre ele. În Kansas, este primul triumf al unui democrat la Senat din 1932 încoace. Texas era până la aceste alegeri cel mai mare stat în care republicanii aveau o majoritate. Victoria lui James Talarico alături de întreaga garnitură de candidați democrați pentru funcțiile de conducere locală au schimbat radical peisajul politic. Mizele sunt imense pentru prezidențialele din 2028, acolo unde pierderea acestui stat ar fi devastatoare pentru republicani (mai multe aici: https://www.internationalaffairsromania.com/post/midterms-2026-cursa-de-la-senat-cu-implica%C8%9Bii-majore-pe-termen-lung).

Roy Cooper, fostul guvernator al Carolinei de Nord, a reușit să îl învingă pe contracandidatul său republican cu 20%, ceea ce este enorm pentru un „swing state”. În Carolina de Sud, victoria democratei Annie Andrews părea ceva imposibil acum două săptămâni, aceasta câștigând cu 4% în fața lui Darline Graham, sora legendarului senator decedat Lindsey Graham, al cărui loc l-a luat în iulie (fiind nominalizată de guvernator).

Dacă Scott Colom se impune în Mississippi, ar fi o victorie impresionantă, acest stat fiind cel mai „roșu” dintre toate cele evocate în această secțiune la alegerile prezidențiale din 2024. Trump s-a impus atunci cu 23 de procente față de Kamala Harris.  

Așa cum se vede în graficul de mai sus, democrații ar putea ajunge să câștige mandate în șapte state unde la alegerile anterioare pentru președinte au pierdut cu o marjă mai mare de 10%. Pentru a înțelege amploarea acestor rezultate, între 1990 și alegerile midterms din 2026, s-a întâmplat doar de cinci ori așa ceva.

Schimbări importante în rândul votanților

Grafica arată rezultatul votului popular la alegerile pentru Congres din 1978 încoace. Sursă: https://www.nytimes.com/2026/11/04/upshot/democrats-midterm-elections-trump-tsunami.html

Partidul Democrat a reușit să obțină la nivelul votului popular cea mai mare marjă la alegerile pentru Congres din 1976 încoace. Chiar și cu hărțile electorale redesenate, așa cum a fost explicat adineaori, era inevitabil că vor câștiga mai multe circumscripții unde republicanii ar domina într-un an electoral obișnuit, când diferența la nivelul votului popular e mai mică între cele două formațiune.

Așa cum se poate intui din informațiile prezentate, tot acest val susținere a fost bine „distribuit” în toată țara pentru formațiunea de stânga, nefiind vorba doar de o prestație mai bună în fiefurile tradiționale, ci și în statele roșii.

Felul în care au votat diverse grupuri etnice la prezidențialele din 2020, prezidențialele din 2024 și alegerile midterm din 2026. Cifrele de lângă săgeți arată diferența în plus obținută de democrați în 2026 față de 2024. Sursă: https://www.nytimes.com/interactive/2026/11/04/us/elections/midterms-swing-voters-democrats.html

Votanții din aproape toate grupurile etnice au votat mult mai mult cu democrații la aceste alegeri din 2026 față de prezidențialele din 2024. Pe grafică nu apar votanții evrei, care conform exit-pollurilor au votat cu 20% mai mult pentru republicani în 2026, ei fiind o excepție.

Pentru formațiunea de stânga, încă de la celebra reformă electorală din anii 60 inițiată de președintele Lyndon Johnson, „Voting Rights Act”, minoritățile etnice au devenit un o categorie de votanți esențială pentru a putea câștiga alegerile, albii non-hispanici devenind de atunci majoritar republicani. De altfel, inclusiv la aceste alegeri, în ciuda progresului substanțial înregistrat de democrați, electoratul alb a rămas majoritar republican.

Marea poveste a serii a fost revirimentul înregistrat de democrați în rândul hispanicilor. În 2024, una dintre explicațiile pentru pierderea scrutinului prezidențial de către democrați, inclusiv a votului popular, a fost reorientarea atâtor latino-americani către republicani. Aceasta a reprezentat un adevărat șoc pentru stânga, riscând să devină un pericol existențial pentru partid, dacă trendul continua.

În 2026, pe fondul situației economice grele, cu prețurile la pompă atingând cel mai mare nivel din ultimii și inflația în creștere, dar mai ales din cauza exceselor comise de agenții ICE contra diverșilor imigranți, votanții hispanici au revenit în număr mare de tot alături de democrați. Practic tot progresul înregistrat în era Trump de către republicani cu acest grup a fost „pur și simplu” evaporat. Rezultatele foarte bune ale democraților în Texas, Arizona, Nevada, New Mexico, California și chiar și în Florida, într-o oarecare măsură, se datorează considerabil acestor câștiguri cu hispanicii.

Felul în care au votat hispanicii din Florida și Texas la prezidențialele din 2020, prezidențialele din 2024 și alegerile midterm din 2026. Cifrele de lângă săgeți arată diferența în plus obținută de democrați în 2026 față de 2024. Sursă: https://www.nytimes.com/interactive/2026/11/04/us/elections/midterms-swing-voters-democrats.html

La ultimele trei alegeri prezidențiale, una dintre marile povești ale serii a fost felul în care Donald Trump și candidații republicani pentru Congres reușeau aproape în mod miraculos să supra performeze în comparație cu cifrele indicate de sondaje. De data aceasta, democrații au fost cei care au reușit să își depășească substanțial cifrele din măsurătorile premergătoare scrutinului.

În esență, aceasta este o problemă a celor care efectuează măsurători, ei nereușind suficient de bine să își selecteze eșantioanele astfel încât ele să reprezinte cu o acuratețe cât mai bună electoratul care votează într-un final la alegeri. Anul acesta, problema a fost subestimarea prezenței la urne a tinerilor, mai ales din rândul hispanicilor.

Felul în care au votat cetățenii americani în funcție de vârstă la prezidențialele din 2020, prezidențialele din 2024 și alegerile midterm din 2026. Cifrele de lângă săgeți arată diferența în plus obținută de democrați în 2026 față de 2024. Sursă: https://www.nytimes.com/interactive/2026/11/04/us/elections/midterms-swing-voters-democrats.html

Toate grupurile de vârstă au votat într-o proporție mai mare cu democrații la aceste alegeri față de 2024. Cea mai mare diferență s-a înregistrat, însă în rândul celor de până în 30 de ani, care s-au reorientat cel mai radical înspre stânga la scrutinul din 2026. Explicațiile sunt mai multe, ei fiind principalul grup afectat de turbulențele majore din economia americană, deoarece sunt cei mai vulnerabili financiar.

În 2024, scorul obținut de Trump în rândul votanților din generația Z, mai ales în rândul bărbaților, a fost impresionant pentru un candidat republican, electoratul acesta fiind în mod tradițional unul favorabil democraților. În doar doi ani, toate câștigurile cu acest grup au fost pierdute de republicani.

Concluzii & alte explicații

Pe hârtie, rezultatele ar putea părea o garanție pentru democrați în ceea ce privește câștigarea prezidențialelor în 2028. Grație victoriilor în atâtea curse, analiștii politici din SUA vorbesc despre o majoritate a democraților în Senat până în 2032, când mandatele câștigate acum vor fi iar „puse la bătaie”. De asemenea, la Camera Reprezentanților, majoritatea democrată este atât de mare încât republicanii ar avea abia în 2030 șanse de a redobândi controlul, deoarece în anii prezidențiale nu se înregistrează pierderi așa mari de mandate ca în anii de midterms.

Sunt de notat și victoriile la nivel local ale democraților. Partidul de stânga a obținut 5 mandate de guvernator care erau deținute până la alegeri de către republicani, în Iowa, Texas, Nevada, Ohio și Georgia. De asemenea, candidații lor conduc în Kansas și Alaska, astfel că numărul ar putea ajunge la 7.

În New Hampshire și Wisconsin, democrații au dobândit majoritatea în ambele camere ale Congresului local, iar în acest din urmă stat și-au asigurat un „triumvirat”, apărându-și fotoliul de guvernator. În Michigan și Minnesota, stânga a redobândit controlul asupra Camerei Reprezentanților locale, având un astfel un „triumvirat”.

De asemenea, în Pennsylvania, democrații au câștigat Senatul local și au ajuns să aibă un triumvirat. Totodată, în Texas, Carolina de Nord și Georgia, democrații au obținut majoritatea în Camera Reprezentanților la nivel local, iar în Arizona, ambele camere ale Congresului se pare că vor avea majoritate albastră, astfel că ar fi un „triumvirat”.

Miza acestor funcții este mare inclusiv în vederea alegerilor naționale. Practic, democrații au posibilitatea de a demara ei acum redesenarea circumscripțiilor din Camera Reprezentanților de la Washington. De altfel, în contextul prezidențialelor din 2028 și o eventuală contestare a rezultatelor, este importantă culoare politică a guvernatorului statului, întrucât rezultatele sunt certificate la nivel local, de fiecare stat.

Totul pare „roz” pentru democrați. Chiar și așa, formațiunea rămâne cu o mare vulnerabilitate. Mulți consultanți politici americani au iterat în ultimii doi ani că partidul rămâne nepopular, per ansamblu la nivelul electoratului, iar brandul său nu și-a revenit cu adevărat după guvernarea din timpul administrației Biden.

Frank Luntz, unul dintre cei mai renumiți experți politici din SUA, a afirmat după midterms că din analizele sale cu focus grupuri, foarte mulți dintre cei i-au ales anul acesta pe democrați au votat așa doar pentru a contracara administrația Trump. În esență, nu a fost un vot pentru partidul de stânga, ci un vot contra republicanilor. Mai exact, acești votanți care au mers la urne în 2026 pentru democrați nu sunt neapărat loiali partidului și în viitor ar putea sta acasă, sau chiar să îi susțină pe republicani.

Totodată, este de punctat faptul că mulți susținători ai republicanilor au preferat să stea acasă în 2026, dezamăgiți fiind de administrația Trump. Este vorba atât despre alegătorii din mediul rural, dar fenomenul s-a observat cel mai clar în suburbii, care efectiv s-au „înalbăstrit”.

Tensiunile între Congresul majoritar democrat și Casa Albă republicană vor fi inevitabile. În eventualitatea în care vor exista acte legislative blocate prin veto de către președinte, așa cum a anunțat deja acesta, rămâne de văzut care va fi percepția publică și cum vor răspunde alegătorii în vederea curselor din 2028. Ultima dată când ambele camere ale Congresului au fost deținute de către un partid, iar cealaltă formațiune controla Casa Albă, a fost între 2014 și 2016. La scrutinul din 2016, democrații au pierdut Casa Albă, rămânând partidul minoritar în ambele camere.

Cele petrecute la aceste midterms au un impact foarte important și în privința curselor din cele două partide pentru stabilirea viitorului candidat prezidențial. De asemenea, dinamică internă în cadrul celor două formațiuni este una care va juca un rol important, diversele aripi având fie de câștigat, fie de pierdut, după rezultatele de săptămâna aceasta. Toate aspectele vor fi analizate în partea a doua...