Ultimele zile de campanie pentru democrați și republicani înaintea încheierii votului în SUA

Cele două mari partide din Statele Unite se luptă pentru a convinge cât mai mulți oameni să îi voteze înaintea închiderii urnelor miercuri dimineața la ora 8, pe fusul României. Ultimele mitinguri, interviuri și evenimente de promovare electorală au loc în aceste zile.

O bună parte din cetățenii americani și-au exprimat preferințele deja, grație votului prin corespondență, sau posibilității de a veni în avans la urne în săptămânile premergătoare și a pune ștampila pe buletinul de vot, aceasta fiind o soluție pentru a evite cozile mari care se formează inevitabil în ziua alegerilor (3 noiembrie).

Pe 1 noiembrie, datele arată că peste 52 de milioane de votanți și-au exprimat deja preferințele prin mecanismele descrise anterior. Față de ultimele alegeri midterms din 2022 (mai multe despre această denumire la: https://www.internationalaffairsromania.com/post/midterms-o-introducere-la-b%C4%83t%C4%83lia-pentru-congresul-american), este vorba despre aproximativ 8 milioane de oameni mai mult care au votat anticipat anul acesta.

Deși există date inclusiv cu privire la preferințele politice ale acestora, este foarte important a preciza că numărul votanților înregistrați la un anumit partid nu este cunoscut în multe state, astfel că se fac estimări pe baza mai multor factori, precum comitatele de unde provin voturile.

Astfel, pe baza mai acestor aproximări, undeva la 46% dintre cei care au votat anticipat ar fi democrați, 31% republicani și undeva la 23% independenți sau înregistrați la alte partide mai mici.

La prima vedere, cifra pare una bună pentru democrați. O comparație relevantă ar fi tot cu 2022, la ultimele midterms. Atunci, estimările arată că aproximativ 44-45% din votanții care au votat anticipat au fost democrați, 31-35% au fost republicani, iar 20-24% independenți sau de la partide mici. În acel an, republicanii au câștigat la „mustață” alegerile în Camera Reprezentanților, cu 222 de mandate la 213 ale democraților, iar formațiunea de stânga a avut câștig de cauză la Senat, obținând un mandat în plus și având astfel 51 de membri la 49.

În general, este o regulă în politica de „peste ocean” cum că votul anticipat este folosit mai degrabă de democrați, în timp ce electoratul din ziua scrutinul propriu zis este mai republican. De la stat la stat, situația diferă, însă, astfel că nu e vorba despre o regulă strictă.

Vestea bună pentru democrați este că, în general, s-a observat în mai multe state competitive (Georgia, Texas, Minnesota, Carolina de Nord) un număr record pentru midterms de voturi anticipate mai ales în marile centre urbane, acolo unde partidul stă cel mai bine ca proporție a electoratului.

Astfel de trenduri vin inclusiv în contextul în care sociologi și analiștii din SUA au afirmat că în cercetările lor, entuziasmul pentru a ieși la vot în rândul electoratului democrat este mai mare decât la republicani. Aceasta nu e o situație neobișnuită, în contextul alegerilor midterms. Anume, opoziția este, de regulă, mai mobilizată pentru a vota contra formațiunii președintelui în funcție.

Sondaj făcut de renumitul institut Gallup despre entuziasmul în rândul votanților celor două partide cu privire la alegerile midterms. Sursă: https://news.gallup.com/poll/716258/voter-engagement-high-midterms.aspx

Așa cum se observă în tabel de mai sus, pentru democrați, anul acesta ei înregistrează cea mai mare marjă față de republicani de la alegerile midterms din 2006, în timpul administrației George W. Bush, când partidul de stânga a câștigat 31 de mandate noi în Camera Reprezentanților și 5 la Senat.

Grafic făcut de cei de la Real Clear Politics cu media din sondaje a votului popular la ultimele șase midterms și câte mandate în plus a ajuns să câștige partidul triumfător la alegerile pentru Camera Reprezentanților din anii respectivi. Sursă: https://www.realclearpolling.com/polls/this-day-in-history/generic-ballot/2026-vs-2022-vs-2018-vs-2014-vs-2010

Desigur, entuziasmul mai mare al democraților se vede și în sondajele generice, cum le numesc americanii, adică votul popular la alegerile pentru Congres. În prezent, cei de la Real Clear Politics (care, atenție, se numără printre agregatorii de măsurători cei mai favorabili republicanilor) îi dau cu un avantaj de peste 8% pe democrați. Există alți agregatori care au calculat acesta avans la peste 9% pentru partidul din opoziție.

Așa cum se vede în cea de-a doua imagine, formațiunea de stânga are în prezent un avans mai mare decât în 2018, când au reușit în primele midterms cu Donald Trump la Casa Albă să ia 41 de mandate în plus la Camera Reprezentaților. Anul acesta, chiar și cu un scor în sondaje așa bun precum cel descris, numărul respectiv de mandate, foarte probabil, nu va fi la fel de mare.

Motivul este felul în care sunt desenate circumscripțiile electorale, fiecare partid consolidându-și cât mai multe mandate în statele unde au majoritate. Astfel, numărul total de circumscripții echilibrate, unde ambele formațiune au șanse de victorie a scăzut tot mai mult.

Dinamica la Camera Reprezentanților

Harta circumscripțiilor din Camera Reprezentanților, fiecare dintre acestea colorate de cei de la 270 to Win în funcție de cât de bine stă unul dintre cele două partide acolo, pe baza sondajelor și a trendurilor observate. În bej, circumscripțiile unde situația este relativ echilibrată. În albastru, circumscripțiile unde democrați sunt favoriți, iar în roșu, unde republicanii au prima șansă la victorie. De observat și nuanța în care sunt colorate, culoarea mai deschisă indicând un avans relativ mic (aproximativ 2-5%). Sursă: https://www.270towin.com/2026-house-election/

Tocmai fiindcă alegerile la Camera Reprezentanților se decid în circumscripții, analiza trebuie făcută la fiecare în parte pentru a avea o imagine cât mai bună asupra partidului care va avea majoritatea și cât de mare va fi aceasta. Votul popular rămâne un indicator pentru direcția generală a electoratului și ne poate oferi anumite indicii și la nivelul circumscripțiilor disputate.

Calculele celor de la 270 to Win, în linie cu Cook Political Report și Larry Sabato's Crystal Ball, sunt că dacă se adună toate circumscripțiile albastre de pe hartă (inclusiv cele în culoare deschisă, mai strânse), atunci democrații au deja majoritatea, fără a mai fi luate în calcul cele bej, unde situația este echilibrată între cele două partide.

Practic, circumscripțiile albastre reprezentă în mare parte punctul de plecare, formațiunea de stânga având deja un avantaj în peste 218, cât ar fi necesar pentru control camerei inferioare. Tocmai de aceea, Partidul Democrat are peste 80% șanse de a deține mai mulți reprezentanți decât republicanii, conform piețelor de pariuri (Kalshi, Polymarket).

Estimările care indică o majoritate confortabilă pentru democrați, adică de la zece mandate în sus, iau în calcul și unele dintre circumscripțiile bej drept democrate. Ipotetic vorbind, democrații pot trece de 230 de mandat dacă se impun în mai multe dintre acestea, sau în anumite curse care sunt colorate cu roșu deschis, adică unde republicanii au avantaj mic. Totodată, candidații din stânga din circumscripțiile bleu pot pierde și ei, deși au un avans ușor în sondaje.

Vestea bună pentru democrați este aceea că avansul lor de peste 8% din sondaje în votul popular se transpune în mai multe circumscripții, dincolo de fiefurilor lor din urbanul mare. Mai exact, se observă în anumite curse din mediul rural, precum cele din Iowa sau circumscripția a treia din Wisconsin, că partidul de opoziție se află în cea mai bună poziție din ultimii ani, primind inclusiv mesaje de susținere (endorsements) de la mai multe asociații de fermieri.

În ultimii ani, agricultorii au susținut platforma lui Trump și candidații republicani, dar efectele negative ale războaielor comerciale asupra posibilității de a-și exporta marfa cumulat cu costurile mai mari ale combustibilului (mai ales diesel) pare se că au produs schimbări de perspectivă.

Totodată, circumscripțiile cu urban mic și mediu, dominate de Trump și republicani în ultimii ani, au devenit mai competitive, iar democrații chiar se află într-un ușor avans. Acestea se regăsesc mai ales în orașele industriale din „rust belt, în state ca Pennsylvania, Michigan, Wisconsin, Ohio și Kentucky.

Există o teorie populară în politica americană, denumită „October Surprise”, anume „surpriza din octombrie”. Este vorba despre o veste neașteptată, sau un anunț surprinzător care poate schimba în mod semnificativ imagine de ansamblu a alegerilor.

Anul acesta, nu pare să fi fost o astfel de surpriză la nivel național. Probabil cea mai apropiată situație care poate fi catalogată astfel a fost înțelegerea dintre Donald Trump și Vladimir Putin cu privire la importul de motorină rusească în SUA, în tentativa actualei conduceri americane de a scădea prețul carburantului la pompă.

Până acum, însă, mutarea pare că nu a produs efectele scontate de administrația prezidențială, ba chiar, a atras și mai multă antipatie față de actuala conducere și indirect asupra unora dintre candidații republicani. Au existat, în schimb, mai multe „surprize” la nivel anumitor curse individuale, mai ales la Senat.

Lupta la Senat, mai echilibrată

Harta celor de la 270 to Win cu caracterizarea curselor pentru Senat. Sistemul de culori e același ca la harta cu Camera Reprezentanților, diferența fiind statele gri, acolo nefiind alegeri anul acesta. Sursă: https://www.270towin.com/2026-senate-election/

Acum un an, republicanii porneau cu prima șansă să rețină majoritatea la Senat. Șansele democraților au crescut semnificativ odată cu declanșarea războiului cu Iran și au continuat să crească, aproape proporțional, cu prețul tot mai mare de la pompă.

În prezent, democrații sunt cotați ca favoriți să preia controlul Senatului odată cu viitorul legislativ. Totuși, lupta se anunță mai strânsă decât la Camera Reprezentanților. Există mai multe curse decisive, care vor determina viitoarea majoritate. Republicanii au avantajul că dețin funcția de vicepreședinte, J.D. Vance putând să facă diferența în caz de 50-50.

Printre statele care își vor alege senator se numără și trei (Michigan, Georgia, Carolina de Nord) dintre cele șapte „swing states” de la alegerile prezidențiale. În două dintre acestea, democrații stau foarte bine. Cel mai vulnerabil fotoliu republican „pus la bătaie” la aceste alegeri este cel din Carolina de Nord. Acolo, fostul guvernator democrat al statului, Roy Cooper, îl conduce cu aproximativ 9 procente pe republicanul Michael Whatley, fost șef al comitetului național al partidului (RNC).

Una dintre vedetele democraților este Jon Ossoff, actualul senator de Georgia, care are șanse bune să își apere mandatul, conducându-l cu aproape 9 procente pe actualul reprezentant republican Mike Collins. Ossoff este unul dintre numele vehiculate pentru a candida în 2028 la prezidențiale, deși el a negat că o va face.

Cetățenii din Michigan sunt martorii uneia dintre cele mai urmărite curse electorale din acest an, stânga radicală sperând să obțină o victorie importantă prin Abdul El-Sayed, împotriva republicanului Mike Rogers (mai multe despre această întrecere aici: https://www.internationalaffairsromania.com/post/michigan-o-curs%C4%83-caracterizat%C4%83-de-diferen%C8%9Be-majore). Marea „surpriză de octombrie”, care s-a petrecut de fapt în noiembrie, este anunțul lui Haley Stevens, democrata moderată învinsă de El-Sayed în alegerile primare, că îl va susține pe Mike Rogers, pe fondul nemulțumirilor și scandalurilor privind poziția candidatului partidului ei cu privire la Israel (mai multe despre lupta internă din cadrul Partidului Democrat: https://www.internationalaffairsromania.com/post/lupta-intern%C4%83-%C3%AEn-partidului-democrat-extrema-st%C3%A2nga-%C8%99i-centri%C8%99tii-se-dueleaz%C4%83-s%C4%83-defineasc%C4%83-viitoru).

O altă surpriză majoră a fost informația prezentată de New York Times cu privire la cursa din Alaska. Conform publicației, echipa candidatei democrate Mary Peltola ar fi recrutat un candidat cu același nume ca actualul senator republican în funcție și principalul ei rival ei, Dan Sullivan, cu scopul de a reorienta o parte din votanții republicani către a-l ștampila pe „tizul” acestuia din urmă. Peltola avea un ușor avans înaintea scandalului, de aproximativ 2% în sondaje, dar rămâne de văzut dacă o va afecta scandalul.

Mizele sunt imense în Texas! Acolo, Partidul Democrat are șansa de a câștiga o cursă la nivelul statului pentru prima dată din 1994 încoace. Candidatul lor, James Talarico, are un ușor avans în fața controversatului republican Ken Paxton. Chiar și așa, tendința sondajelor de a-i subestima pe candidații republicanii în statele lor „fief” este una îngrijorătoare pentru formațiunea de opoziție, cursa fiind „deschisă” la orice rezultat până în ultimul moment (mai multe despre cursa din Texas la https://www.internationalaffairsromania.com/post/midterms-2026-cursa-de-la-senat-cu-implica%C8%9Bii-majore-pe-termen-lung).

Fostul „swing state” Ohio, care a devenit unul preponderent republican în ultimul deceniu, a redevenit competitiv la aceste alegeri. Ba chiar, dintre toate statele colorate în bej pe hartă, acesta pare să fie cel unde democrații stau cel mai bine. Mandatul disputat acum i-a aparținut lui J.D. Vance, iar după ce acesta a devenit vicepreședinte, a fost numit un alt republican în locul său, Jon Husted. În prezent, acesta din urmă este condus cu peste 3 procente de către Sherrod Brown, fostul senator democrat care a pierdut în 2024 celălalt fotoliu de senator alocat statului. Brown este un adevărat veteran al politicii, având 33 de ani de experiență în Congres.

Veterană este și Susan Collins, republicana care încearcă să își apere mandatul în Maine, ea fiind aleasă inițial în 1996, câștigând apoi în 2002, 2008, 2014 și 2020. Ultima dată, ea a fost condusă clar în sondaje, dar a reușit în mod miraculos să triumfe cu aproape 9% în același an în care democratul Joe Biden se impunea și el cu o marjă asemănătoare.

Maine este singurul stat unde republicanii își apără mandat în Senat în care Kamala Harris a reușit să câștige acum doi ani. În teorie, ar trebui să fie o victorie la „îndemână” pentru stânga, dar capacitatea lui Collins de a supra performa îi sperie pe democrați. Pretendentul lor, Troy Jackson, a intrat în cursă târziu, abia în iulie, după ce partidul l-a nominalizat în locul fostului lor candidat, care a trebuit să renunță din cauza mai multor scandaluri. Jackson conduce cu o marjă mică, de până în 3%, iar cursa este, de asemenea, foarte greu de pronosticat.

În mod surprinzător, democrații ar putea avea un senator din Kansas pentru prima dată din 1932 încoace. Liderul uneia dintre cele mai mari biserici metodiste din SUA, Adam Hamilton, beneficiază de mult sprijin inclusiv din partea independenților și chiar a unei a părți a dreptei, preluând conducerea în măsurători în fața contracandidatului republican, actualul senator Roger Marshall.

Totodată, cursa din Iowa, stat care a devenit „bastion” republican în ultimii ani, se anunță foarte echilibrată. Republicanii au nominalizat un candidat puternic, pe reprezentanta Ashley Hinson, care are un avans minim de un punct în fața lui Josh Turek, membru al Congresului statului și fost campion paralimpic.

Alte mandate unde cele două partide se luptă pentru victorie sunt în Minnesota și New Hampshire, acolo democrații fiind favoriți. Carolina de Sud și Mississippi, doua state eminamente republicane, au ajuns în contextul acesta general favorabil opoziției să fie și ele disputate, republicanii consumându-și resurse care puteau fi folosit în altă parte pentru a-și apăra aceste mandate.

Dacă în Camera Reprezentaților discuția este legată de marja victoriei democraților, la Senat, majoritatea încă se „joacă”. S-ar putea să dureze zile întregi până când vom afla cine a câștigat camera superioară din Congres, unele dintre state având proceduri complicate de numărare a voturilor, precum în Maine și Alaska.