Michigan: O cursă caracterizată de diferențe majore

Harta statului Michigan. Sursă: https://www.worldatlas.com/maps/united-states/michigan

În stânga, Abdul El-Sayed, candidatul democrat pentru Senat în Michigan. În dreapta, Mike Rogers, candidatul republican pentru aceeași funcție. Sursă: https://www.audacy.com/wwjnewsradio/news/local/epic-mra-poll-shows-el-sayed-with-lead-over-rogers-in-senate-race

Una dintre cele mai urmărite întreceri electorale de la alegerile din SUA de pe 3 noiembrie 2026 este cea pentru mandatul de senator din Michigan. Democratul Gary Peters deține funcția din 2015, dar acesta nu mai candidează anul acesta, lăsând locul liber.

La nivelul alegerilor prezidențiale, Michigan este considerat ca fiind unul dintre cele șapte state cheie (swing states) care determină pot determina câștigătorul colegiului electoral.

Timp de mai multe decenii, statul a fost un adevărat fief al democraților. Dar, odată cu schimbările în rândul profilului de votant republican pe fondul ascensiunii lui Donald Trump, formațiunea de dreapta a devenit mult mai competitivă.

În concret, Michigan se află în regiunea denumită de sociologi drept „rust belt”, din cauza nenumăratelor fabrici care s-au închis dea-a lungul anilor și care acum ruginesc (mai multe despre „rust belt”: https://www.internationalaffairsromania.com/post/rust-belt-b%C4%83t%C4%83lia-crucial%C4%83). O consecință a acestei transformări a fost creșterea șomajului în special în rândul populației din clasa muncitoare.

Exact aceștia au fost genul de votanți care au migrat spre Trump și republicani în ultimii ani, după ce acesta a adopt o platformă economică populistă și a promis că va crea joburi în domeniul industrial.

Momentul în care Michigan a redevenit cu adevărat un stat competitiv pentru partidul de dreapta a fost în 2016, când Trump a câștigat statul cu o marjă de doar 0,22% și a devenit primul candidat prezidențial republican care s-a impus acolo din 1988 încoace. Acum doi ani, miliardarul a învins-o pe Kamla Harris cu o diferență de 1,4%, evidențiind astfel tranziția tot mai clară a electoratului din acest stat.

Republicanii speră să obțină mandatul de senator din Michigan

Dominația democraților în statul Michigan se vede și în istoricul alegerilor pentru Senat. Ultima dată când republicanii au câștigat un mandat pe camera superioară din Congresul american a fost în 1994.

În 2024, republicanul Mike Rogers a fost foarte aproape de victorie, obținând un scor cu doar 0,34% mai mic decât contracandidata democrată, reprezentanta Elissa Slotkin. Acesta a beneficiat clar de pe urma faptului că votul a avut loc simultan cu alegerile prezidențiale, iar prezența lui Donald Trump pe buletinul de vot „l-a tras în sus” și pe Rogers.

Prestația sa din 2024 l-a propulsat pe Rogers drept favorit pentru nominalizarea din partea republicanul pentru a candida la celălalt mandat de senator din Michigan, cel pentru care se organizează anul acesta alegeri.  

După ce Donald Trump și-a anunțat public sprijinul pentru candidatura lui Rogers, potențialii săi rivali din alegerile primare au renunțat la planurile lor de a se înscrie la scrutinul intern, astfel că votanții republicani l-au ales în unanimitate.

Evoluția lui Rogers

Fost membru al Camerei Reprezentanților între 2001 și 2015, Rogers a fost militar și ofițer FBI până la intrarea în politică. În 2017, el a fost luat în considerare de către Trump pentru postul de director al FBI.

Suprapunerea anilor săi în Congres cu președinția lui George W. Bush și alinierea sa cu conducerea partidului de la acea vreme i-a atras eticheta de „neoconservator”, filozofia dominantă a „establishmentului” Partidului Republican până în 2016.

Aripa neoconservatoare din cadrul formațiunii promova politici de libertate economică, inclusiv comerțul internațional liber, dar și o politică externă „de forță” și intervenționistă, dincolo de un rol cât mai redus la guvernului în viața cetățeanului, dar și valori sociale de dreapta.

Ascensiunea lui Donald Trump și a platformei sale a marcat o revenire a electoratului de dreapta inclusiv la valori paleoconservatoare americane, însemnând schimbări ideologice atât pe plan economic (revenirea la tarife vamale, spre exemplu), dar inclusiv o recalibrare a politicii externe.

În acest context, mulți dintre foștii colegi republicani din Congres ai lui Rogers au fost nevoiți să se retragă din politică, sau au pierdut alegeri primare, noul val de votanți MAGA nefiind dornic de a mai susține neoconservatori asociați vechiului „establishment”, care a fost „decimat” încet, dar sigur, de către Trump.

Actualul candidat din Michigan a fost, însă, unul dintre puținele nume din „vechea gardă” care a reușit să se adapteze și să ajungă chiar un apropiat de-al actualului președinte, precum Marco Rubio și Lindsey Graham.

Chiar și așa, electoratul radical de pe partea dreapta a eșichierului politic nu pare să fie prea încântat de candidatura lui Rogers, tocmai dat fiind trecutul său. Cel mai elocvent exemplu îl reprezintă chiar Tucker Carlson, care în ultimele luni s-a dezis de președintele Trump din cauza războiului din Iran. Carlson, unul dintre cei mai cunoscuți jurnaliști de dreapta din SUA din ultimele decenii, a declarat că „nu l-ar vota pe Rogers nici dacă i-ar îndrepta cineva pistolul spre tâmplă” și că „nu ar trebui să fie nimeni care să stea mai departe de o funcție de putere decât Rogers”.

Dat fiind profilul de votant republican din Michigan, faptul că Rogers a ajuns acum să candideze a doua oară pentru Senat este o surpriză. Statul acesta este unul dintre acelea unde abordarea populistă a lui Donald Trump a prins cel mai bine și a produs una dintre cele mai clare schimbări de preferință, devenind „swing state” din fost fief al democraților.

Actualul candidat republican are clar câteva dezavantaje, așa cum a fost demonstrat în 2024, când nu a reușit să atragă atât de mult electorat de „guler albastru” precum Trump, fapt ce a dus inclusiv la înfrângerea contra lui Slotkin.

Rogers are însă și atuuri, tocmai datorită trecutului său politic. În concret, el poate atrage mai mulți votanți moderați din suburbiile marilor orașe, categorie socială care în mod tradițional vota cu republicanii, dar a devenit tot mai democrată după transformarea formațiunii odată cu MAGA. Alegătorii respectivi, concentrați mai ales în nord-vestul Detroitului (în comitatul Oakland), sau în zona Grand Rapids (din vestul statului), ar putea reveni la a vota cu republicanii, mai ales în contextul în care Partidul Democrat a nominalizat un candidat considerat socialist de mulți.

Democrații, în apărare

Dintre toate mandatele de la Senat pe care formațiunea de stânga trebuie să le apere la „midterms”, acesta din Michigan pare cel mai vulnerabil, unde republicanii au cele mai bune șanse să câștige.

Într-un an electoral care se anunță de bun augur pentru democrați, poate părea improbabilă o victorie a dreptei în această cursă. Cu toate acestea, nominalizarea lui Abdul El-Sayed de către votanții democrați pentru a candida din partea formațiunii le-a oferit republicanilor speranțe.

De profesie doctor, El-Sayed a fost director pe sănătate al orașului Detroit, iar apoi al comitatului Wayne (din care face parte metropola), având în 2018 o tentativă eșuat de a candida pentru funcția de guvernator al statului.

Deși nu este membru al Asocției Socialiștilor Democrați din SUA, date fiind pozițiile pe care le susține și sprijinul din partea unor politicieni precum Bernie Sanders, El-Sayed este considerat a fi un exponent al aripii de stânga radicală a Partidului Democrat (mai multe despre lupta dintre centriștii și socialiștii din cadrul formațiunii: https://www.internationalaffairsromania.com/post/lupta-intern%C4%83-%C3%AEn-partidului-democrat-extrema-st%C3%A2nga-%C8%99i-centri%C8%99tii-se-dueleaz%C4%83-s%C4%83-defineasc%C4%83-viitoru).

Dacă la Camera Reprezentanților au apărut tot mai mulți candidați democrați auto-proclamați socialiști, mai ales în circumscripții urbane (unde stânga domina clar), la Senat este o raritate să vezi candidați de extremă stângă, mai ales într-un „swing state”. În general, votanții democrați au mers pe mâna moderaților la alegerile primare pentru camera superioară, întrucât astfel de candidați au șanse mai mari la victorii.

După ce mai mulți competitori s-au retras din scrutinul intern al partidului, El-Sayed a rămas cu un singur rival, reprezentanta Haley Stevens. Cursa dintre cei doi a fost văzut ca un indicator pentru potențialul aripii stângi de a deveni tot mai puternică în formațiune. El-Sayed s-a impus cu o marjă de 0,9% și deși a câștigat, diferența a fost mult mică decât ce arătau sondajele.

De altfel, aceasta pare să fie temerea legată și de votul din noiembrie. Anume, El-Sayed în conduce pe Rogers în media sondajelor cu aproape 3%, dar în ultimele luni, candidații de stânga radicală au obținut de multe ori scoruri sub cele indicate în măsurători.

O parte din explicația fenomenului vine din faptul că unii votanți sunt convinși în ultimul moment să voteze pentru candidatul mai moderat, fiind, în esență, un vot negativ. Exact asta speră și republicanii să facă acum în Michigan. La convenția formațiunii lui Trump de la Dallas de pe 9-10 septembrie, El-Sayed a fost una dintre principalele ținte de atac, fiind catalogat atât socialist, cât și islamist.

Extrema stângă stă foarte bine mai ales în centrele universitare din SUA, iar Michigan are mai multe astfel de orașe. Așadar, candidatul democrat are nevoie de o prezență mare în locuri precum Ann Arbor (unde sunt peste 53 de mii de studenți), Flint, Kalamazoo, Lansing, sau Grand Rapids.

Dacă El-Sayed ar putea avea greutăți în a atrage votanți centriști și independenți, mai ales din suburbii, el ar putea recupera o parte din alegătorii din orașe mici și mijlocii industriale, pe care democrați i-au pierdut în detrimentul republicanilor în ultimul deceniu. Istoricul său de membru cotizant de sindicat este un avantaj mai ales în Michigan, unul dintre centrele industriale ale Americii, și mai ales în fața unui candidat cu trecut neoconservator (curent care a susținut puternic acordul NAFTA, unul dintre factorii care a dus la pierderea joburilor în fabrici).

Totodată, cursa de la Senat din Michigan ar putea fi un studiu de caz pentru teoria „potcoavei politice”, care afirmă că un votant de extremă mai degrabă ar vota pentru candidat de pe cealaltă extremă a eșichierului politic, decât pentru unul centrist.

Același Tucker Carlson care îl critica dur pe Rogers i-a luat apărarea lui El-Sayed, în legătură cu afirmațiile celui din urmă despre politica externă americană după atacul de pe 11 septembrie. De altfel, o bună parte din aripa de dreapta radicală, din care face parte Carlson, și extrema stânga sunt unite de poziția lor foarte vehementă împotriva Israelului. Așadar, El-

Sayed ar putea atrage votanți și din această categorie.

Evoluții

În următoarele săptămâni, se așteaptă cel puțin două dezbateri între cei doi candidați. S-a încercat o primă dezbatere, dar Mike Rogers nu s-a prezentat la postul local de televiziune al conglomeratului Fox, numai El-Sayed venind la ea.

Prețurile tot mai mare la pompă, benzina trecând de 5 dolari per galon, iar motorina de 6 dolari per galon, a reprezentat un mare avantaj pentru democrați, care au crescut în sondaje la nivel național simultan cu costul carburanților, americanii fiind astfel tot mai nemulțumiți de actuala putere.

Inclusiv El-Sayed a avut parte de o creștere asemănătoare. În luna august, imediat după alegerile primare, Rogers îl conducea pe democrat, dar situația s-a schimbat, așa cum a fost precizat.

În general, pentru republicani, problema inflației sau a costului vieții reprezintă „călcâiul lui Ahile” la „midterms”. După ce Trump a câștigat în 2024 inclusiv pe mesajul că va combate mai problema prețurilor mari decât Kamala Harris, faptul că situația nu s-a îmbunătățit, din contra, s-a înrăutățit, este un aspect care „îi trage în jos” pe aproape toți candidații acum.

Creșterea recentă a costurilor este asociată mai ales războiului din Iran, care a perturbat piața mondială a țițeiului și comerțul acestuia. Încercând să se poziționeze mai bine pentru alegeri, Mike Rogers i-a cerut public președintelui Trump în repetate rânduri să pună capăt războiului. Tot mai mulți candidați republicani, mai ales cei care se află în curse strânse, au recurs la astfel de mesaje.

O altă temă care îi poate afecta pe candidații republicani, mai ales pe cei din statele din nord, precum Michigan, este războiul comercial cu Canada. Pe parcursul lunilor august și septembrie 2026, războiul comercial dintre SUA și Canada a escaladat într-un blocaj economic major, generat de eșecul renegocierii acordului USMCA și impunerea reciprocă de taxe vamale de până la 50%.

Michigan, stat de graniță cu Canada, resimte din plin consecințele. Țara vecină de la nord reprezentă cea mai mare piață de export pentru firmele din acest stat american, cu 36%. Industria auto este mai ales afectată de noile tarife vamale, existând multe piese care veneau dinspre, sau se duceau către Canada. Momentan, Rogers nu a criticat abordarea administrației prezidențiale față de Ottawa, ba chiar a apărat strategia Casei Albe.

În cele din urmă, campania la Senat din Michigan e posibil să se transforme într-o competiție de a atrage vot negativ, fiecare candidat încercând să se portretizeze drept „răul cel mai mic”. Abdul El-Sayed va încerca să atragă indecișii prezentându-se drept o șansă pentru ca votanții să își exprime nemulțumirea față de actuala conducere de la Washington. Strategia lui Mike Rogers va fi de a apela la frica față de socialism și radicalism. Astfel, alarmismul va domina retorica din această cursă.