Arizona: Fostul fief devenit „swing state”

Harta Arizonei, cu județe și orașe. Sursă: https://www.americanmapstore.com/products/arizona-county-map

În sud-vest, la granița Americii cu Mexic, se află Arizona, cel de-al 48-lea stat admis în „Uniune”, în 1912. A fost ultimul dintre teritoriile continentale care să acceadă (America mai are două state „desprinse” de restul țării, Alaska și Hawaii, plus alte insule cu un regim diferit, precum Puerto Rico, Guam, Samoa Americana etc). În ciuda cooptării târzii, statul „Marelui Canion” a cunoscut o dezvoltare impresionantă, populația sa depășind 7,1 milioane de oameni la ultimul recensământ, după ce cu 100 de ani înregistra doar 334 de mii. În timpul celui de-al doilea război mondial, numeroase baze militare au fost construite pe teritoriul Arizonei. Ulterior marii conflagrații, au început să apară și fabricile. Motorola a construit prima uzina în 1948, la Phoenix (capitala și cel mai mare oraș) ceea ce avea să dea naștere industriei „high tech” în statul deșertic și începea tranziția de la ceea ce fusese o economie bazată predominant pe extracția de cupru. Câștigarea litigiului cu California pentru accesul la rezervele de ape din râul Colorado în 1963, alături de progresul tehnologiei aerelor condiționate a însemnat o îmbunătățire substanțială a calității vieții. Cu toate acestea, s-a ajuns în zilele noastre la situația ca Phoenix și Tucson, cele mai mari localități, să trebuiască să își aducă apa de la mare îndepărtare, întrucât pe plan local, au suprautilizat pânza freatică.

Maricopa, „inima” Arizonei

Nouă din primele zece cele mai mari municipalități se situează în județul Maricopa, chiar în centrul statului. Phoenix a ajuns al cincilea cel mai mare oraș din SUA, cu cei 1,6 milioane de locuitori ai săi. Dar zona metropolitană Phoenix, deci cu tot cu suburbii, are 5 milioane de oameni și este a zecea ca mărime din țară. Oricum se poate spune fără niciun dubiu că este unul din marile centre ale Americii, în prezent. De altfel, județul Maricopa, unde se află grosul locuitorilor metropolei, este al patrulea județ ca populație din republica de peste ocean, cu o populație de 4,5 milioane. Asta înseamnă în jur de 62% din toți cei care trăiesc în Arizona.

Deșertul Sonora, unul dintre cele mai fierbinți spații din SUA, domină peisajul Maricopei. Grație manufacturii de electronice, aeronave sau aluminium, alături de industria de servicii și de comunicații i-a permis Maricopei să compenseze handicapul istoric și a ajuns ca să aibă un venit mediu pe locuință asemănător cu cel național, anume aproape 81 de mii de dolari pe locuință. Felul în care s-au construit Phoenix, Mesa, Chandler Gilbert sau Glendale este foarte diferit de ceea ce se vede pe Coasta de Est a Americii, acolo unde localitățile seamănă mult cu cele din Europa de Vest. Dat fiind că s-au clădit multe cartiere întregi abia în ultimele decenii, s-a construit direct în stilul specific suburbiilor, anume case întinse pe spații vaste, neînghesuite. Inclusiv în orașul Phoenix s-a procedat așa, nu doar în suburbii. Densitatea redusă, deși oferă senzația de „străzi aerisite”, are marele handicap că locuitorii trebuie să circule pe distanțe imense, iar deplasarea până la multe obiective (cum ar fi școli, locuri de muncă, magazine ș.a.m.d.) este foarte dificilă fără mașina, mai ales luând în calcul vremea deseori caniculară. Vorbeam în articolul despre Georgia (https://www.internationalaffairsromania.com/post/georgia-capul-de-afi%C8%99-din-sud) , cum stilul respectiv este o formă de manifestare a „visului american”, anume de a avea propria casă pentru propria familie, cu o curte, într-o zonă mai liniștită. În esența, aceasta este „America suburbană”, iar Maricopa este chiar epitomul ei. Poate aveți impresia că insist obsesiv cu suburbiile, dar adevărul este că majoritatea specialiștilor spun că acolo se va decide viitorul președinte. În condițiile în care democrații domină clar orașele, iar republicanii mediul rural, suburbiile au fost echilibrate de fiecare dată la ultimele alegeri, iar ele chiar au făcut diferența între candidați atât în 2016, cât și în 2020. Cine a câștigat mediul suburban, a ajuns la „Casa Albă”. Mai mult, majoritatea cetățenilor trăiesc în acel mediu, peste jumătate din electoratul țării. Iar în Arizona chiar și mai mulți decât în alte părți ale SUA. Deci, pentru o bună cunoaștere a situației din Statele Unite, este un concept esențial.

Cea mai celebră personalitate politică a Arizonei este probabil John McCain, care s-a mutat aici în anii 80, după ce s-a căsătorit cu cea de-a doua soție. Venind dintr-o familie militară cu un istoric impresionant (atât tatăl cât și bunicul său au fost Amirali în Forțele Marine), McCain a devenit celebru după ce a fost prizonier de război timp de cinci ani și jumătate, în Vietnam. 1982 a fost anul când a fost ales mai întâi în Camera Reprezentanților, iar apoi în 1986 in senatul SUA, din partea Arizonei. A făcut parte din el până la moartea sa în 2018. Veteranil a devenit celebru la nivel internațional după ce a fost candidatul Partidului Republican la alegerile prezidențiale din 2008, atunci când a fost învins clar de Barack Obama. Chiar și așa, el este considerat o legendă locală. McCain inevitabil s-a „mulat” ideologic în ton cu spiritul lui Phoenix. Anume, conservatorism fiscal, adică taxe mici, deficit scăzut sau un aparat bugetar cât mai redus în dimensiuni, „small government” cum se spune în America. În schimb, pe plan social, aborda multe subiecte cu moderație, fiind mult mai la „centru” decât electoratul republican la nivel național, dar în ton cu spiritul suburban american.

Dacă fostul senator a fost întruchiparea spiritul Maricopa, Donald Trump pare că se regăsește mai bine în altă eră a Arizonei, când celebrii „cowboys” dominau vestul sălbatic. Puteți citi mai multe despre istoria regiunii în analiza: https://www.internationalaffairsromania.com/post/sun-belt-istoricul-%C8%99i-povestea-unei-regiuni-aparte. Încă de la reapariția lui Trump pe scena politică, acum aproape un deceniu, una din primele figuri cu care s-a asociat acesta în „statul de cupru” a fost controversatul Joe Arpaio, supranumit „șeriful cel mai dur al Statelor Unite”. Este un om pe care poate unii dintre dumneavoastră îl cunoașteți din emisiunea tv a lui Steven Seagal (o altă figură controversată, care mai nou spune că e dispus să lupte pentru Rusia), unde actorul i se alăturase polițistului și se filmau împreună, luptând cu criminalitatea. Chimia bună dintre Trump și excentricul Arpaio a intrat în antiteză cu relația tumultoasă a magnatului cu John McCain. Afaceristul a spus despre cel din urmă că nu este un „erou de război” și că nu ar fi corect să fie caracterizat așa doar fiindcă a fost captiv mai mulți ani în Vietnam, și că lui îi place de oameni care n-au fost capturați. Disputa a continuat și după ce new-yorkezul a fost ales președinte. McCain a fost senatorul al cărui vot a fost decisiv în stoparea inițiativei lui Trump de a înlocui planul de asigurări de sănătate din timpul mandatelor lui Obama cu unul nou, gândit de republicani. De altfel, și Jeff Flake, celălalt senator al Arizonei la vremea aceea și prieten de-al lui McCain, a avut mai multe contre cu fostul președinte. În 2018, Flake nu a mai candidat pentru un nou mandat și ulterior l-a susținut pe Joe Biden în 2020, care l-a desemnat ambasador în Turcia, după ce a câștigat alegerile. Și fostul guvernator, Doug Ducey, l-a enervat pe excentricul lider GOP, care l-a acuzat alături de Brian Kemp, guvernatorul Georgiei, că nu face destul ca să întoarcă rezultatul în 2020, ambele state fiind pierdute atunci de Trump. Ce să mai spunem de membrii familiei McCain, care după moartea lui John au militat activ împotriva fostului său rivalului. Cindy, soția, i-a sprijinit în mod activ pe democrați în 2020. Ulterior a fost numită ambasadoare SUA la agențiile ONU pentru mâncare și agricultură. Iar acum, în 2024, Jimmy McCain, unul dintre fii, a ieșit în spațiul public, susținând-o pe Kamala Harris. Acestea sunt genul de personalități pe care partidul de stânga le „cultivă”, tocmai pentru a capta votul cât mai multor conservatori nemulțumiți de stilul lui Trump și politicile sale.

Ideologia „MAGA” are totuși rădăcini puternice și în Arizona. Blake Masters, cel care a candidat în 2022 la senat și a pierdut în fața lui Mark Kelly este un exemplu bun. Dar, de departe, cea mai notorie adeptă este Kari Lake, care l-a copiat aproape la perfecție pe „The Donald”. Fosta prezentatoare de știri a fost candidata republicană pentru funcția de guvernator al statului în 2022, pe care le-a pierdut la o diferență infimă de doar două treimi de procent. Lake nu și-a recunoscut niciodată înfrângerea, apoi a continuat „să pună paie pe foc”, caracteristica ei principală de când a intrat în politică, în 2021. Apropo de conflictul de pe partea dreaptă a eșichierului politic în Arizona, între aripa neoconservatoare a lui McCain și paleoconservatorii lui Trump, Lake a declarat în 2022 că „trebuie să înfigem un pumnal în inima mașinăriei politice a lui John McCain”, asta doar pentru a înțelege ura dintre cele două tabere. Controversata doamnă a fost vehiculată mult timp drept posibilă variantă de candidat vice-prezidențial alături de Trump, dată fiind aproprierea dintre cei doi. Până la urmă, a ales să candideze pentru senat anul acesta, unul din fotoliile alocate Arizonei rămânând vacant, după retragerea lui Kyrsten Sinema. De data aceasta, a încercat să fie mai împăciuitoare și a precizat că doar „glumea”, când îl atacase pe McCain. Contracandidatul democrat, Ruben Gallego, o domină clar în sondaje, iar Lake a devenit disperată să recupereze handicapul, ceea ce a determinat-o sa încerce să îi curteze pe moderați. Legat de rădăcinile populiste ale Arizonei, trebuie spus că până la ascensiunea lui McCain, predecesorul său în camera superioară a „Congresului”, Barry Goldwater, era figura marcantă a Partidului Republican în Arizona. Goldwater, despre care poate ați citit în precedentele articole scrise de mine, a fost candidatul dreptei în 1964 la alegerile prezidențiale. A fost învins clar de Lyndon B. Johnson, după ce republicanul și-a manifestat opoziția la „civil arights acts”, legislația care interzicea discriminarea rasială și segregarea. Totodată, s-a numărat printre „arhitecții strategiei sudiste”, care ulterior a dat multe roade pentru GOP. De altfel, Goldwater era cunoscut drept „Mr. Conservative”, datorită retoricii sale răspicate și fermă.

Hartă cu rezultatele de la alegerile din 2020. Sursă: https://map.jacksonjude.com/

Planul de victorie al democraților se bazează pe maximizarea votului minorităților

Situându-se la granița cu Mexic, nu este de mirare că Arizona este unul dintre statele cu cele mai mari procente de populație hispanică, peste 30% din populație (a patra cea mai pondere, după New Mexico, California și Texas). Deja, sudul orașului Phoenix este majoritar „latino”, iar vestul aceleiași municipalități are peste 45% din populație identificându-se astfel. Tucson (547 de mii de oameni), mai la sud, în județul Pima, are tot aceeași proporție. Iar Mesa, a treia localitate (513 de mii) și bastion al republicanilor, peste un sfert de populație se trage din America Latină. În județele de la graniță, Santa Cruz (83%) și Yuma (64%), vorbitorii de limba spaniolă sunt majoritari. Deși la nivel național populația hispanică este una „pestriță”, fiind un amalgam de imigranți sud-americani, caraibieni și din America Centrală, în Arizona există mai multă omogenitate. Din cei 2,3 milioane de latino-americani ai statului, 2 milioane sunt de origine mexicană, fiind „la o aruncătură de băț” de țara lor de origine.

Tema imigrației, în special cea ilegală, și contracararea fenomenului, cum ar fi de exemplu construirea zidului la granița cu Mexic, au fost teme esențiale ale lui Trump încă din 2015. Nouă ani mai târziu, rămâne o idee centrală a campaniei sale, iar sondajele indică faptul că publicul îl vede pe el drept candidatul potrivit care să o combată, fiind o preocupare a electoratului. Dacă în 2016 republicanul și-a alienat mulți votanți „latino”, din cauza ferocității atacurilor sale la adresa comunității lor, în 2020, deja a început să recapete o parte din acest electorat. S-a resimțit fenomenul în scorurile mai bune obținute atunci de Trump în Yuma, Santa Cruz, Greenlee (48% latino) sau în sudul și vestul Phoenix-ului. O bună parte a segmentului respectiv este format din catolici practicanți, oameni care n-au recepționat bine avântul progresist care se născuse în Partidul Democrat. Totuși, Joe Biden este și el romano-catolic, fapt ce le-a permis democraților să îi împiedice pe republicani să maximizeze această categorie. Însă, în 2024, Biden nu mai candidează, ba mai mult, de data această republicanii sunt cei cu un catolic pe buletinul de vot, J.D. Vance. Trump are și avantajul că este văzut mai bine de către populație în legătură cu politicile economice, aspect ce l-a ajutat în măsurători să  câștige puncte atât în rândul negrilor, dar și cu hispanicii. Rămâne de văzut dacă se va concretiza trendul în ziua votului.

Poate unii dintre dumneavoastră ați avut șansa să vizitați marele canion, în nordul Arizonei. Este o zonă a statului cu mai multe rezervații dedicate nativilor americani, care reprezintă 4,5% din populația statului, mult peste media națională. Este vorba despre un alt segment de populație favorabil democraților. Dar, spre deosebire de alte grupuri minoritare, nu se observă vreo mare creștere de apreciere pentru Trump în rândul lor. Dimpotrivă, retorica sa naționalistă nu este privită cu bine de către acești cetățeni, care de-a lungul secolelor, înaintașii au avut parte de suferință inimaginabilă, cauzată de expansionismul coloniștilor. În județele cu amerindieni din nord, Coconino, Navajo și Apache, Trump nu a reușit să înregistreze în toți acești îmbunătățiri spectaculoase, cum a reușit în Mohave sau Greenlee, tocmai din cauza nepopularității sale cu membrii acelei comunități. Mohave este un „sleeper pick” (expresie folosită peste ocean pentru ceva omis de multă lume care ar putea schimba sau perspectiva asupra unei chestiuni), care ar putea înclina balanța. Profilul județului este unul care se asemănă mai mult cu cele din „rust belt”, decât cu Maricopa. Mai exact, este compus dintr-o populație majoritar albă, fără studii superioare. Acesta s-a dovedit a fi segmentul unde republicanul a performat cel mai bine în ultimii ani, aspect vizibil și aici, unde a îmbunătățit marja victoriei cu aproape 10%, față de 2012. În condițiile în care Biden s-a impus cu doar 10,000 de voturi în 2020, adică 0,3% din totalul de voturi, orice progres obținut de Trump ar putea fi suficient să triumfe.

Republicanii speră să recâștige fostul lor fief

Mai multe predicții arată că Arizona ar fi cel mai favorabil dintre cele șapte „swing states” pentru republicani. În mod istoric, așa s-a și întâmplat. Între 1952 și ultimele alegeri, democrații au câștigat de doar două ori la prezidențiale aici: în 1996 și 2020. Arizona clar a devenit mult mai competitivă în ultimii ani, grație factorilor precum creșterea ponderii hispanicilor, dar și abandonarea republicanilor, de către votanții din suburbii. De la marja de 9,1% avută de Romney în 2012, Trump a scăzut în 2016 la doar 3,5%. Este foarte posibil ca disputa sa cu familia McCain să aibă un impact disproporționat în statul lor, care să-l tragă cu atât mai mult în jos.

Democrații au încercat obsesiv să îi lege imaginea lui Trump cu cea a lui Kari Lake, care stă mult mai prost decât el. Dar, se pare că nu avut sorți de izbândă, momentan, întrucât Lake nu mai pare atât de extremistă precum Mark Robinson în Carolina de Nord, spre exemplu, mai ales că ea și-a temperat mesajul. Stânga speră că referendumul pentru codificarea dreptului la avort să îi ajute și la prezidențiale, fiind un subiect favorabil lor. Oricum, este clar că și în 2024 va fi strâns, iar în Arizona suspansul este cu atât mai mare cu cât voturile durează mai mult de numărat, întrucât majoritatea vin prin poștă. Va fi decisiv în ce măsură democrații reușesc să „penetreze” și mai bine suburbiile Maricopei, iar dacă republicanii vor contracara cu succes acele pierderi prin captarea mai multor hispanici, în cursa pentru cei 11 delegați ai statului.